Da, tati, a fost blat la Barcelona – PSG, dar a fost frumos!

Doresc să-mi cer scuze, încă de la început, celor pe care i-am supărat cu postarea de aseară, de joi, 9 martie, anul de grație 2017. Am scris că noi, românii, merităm să fim conduși de psd, că mustăciosul de dragnea ar trebui proclamat chiar Rege al României dacă spunem despre meciul Barcelona – PSG că a fost blat. Fiecare cu părerea lui, mi se pare corect, și, mai ales, trebuie să respectăm fiecare punct de vedere. Recunosc, m-am enervat puțin, eu care în ultimii cinci…

Fazanii!

Vara anului 1997. 30 iulie. Galați, Stadionul „Oțelul”. Mă aflam într-una dintre primele deplasări ca jurnalist la Evenimentul zilei. Oțelul, cu probabil cea mai bună echipă din istoria sa și cu unul dintre cei mai buni președinți pe care i-a avut fotbalul românesc post-decembrist, juca returul cu HIT Gorica, din primul tur preliminar al Cupei UEFA. În prima manșă fusese 2-0 pentru sloveni, o oarecare surpriză. Era al dracului de cald pe malurile Dunării. Lume multă. Gălățenii, tot orașul adică, erau optimiști din cale afară.…

O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal! Capitolul 3!

Am încheiat capitolul 2 din „O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal!” cu acea versiune oficială, despre care am spus din capul locului că mă nemulțumește! Din fotografiie găsite pe internet, la cele cu Ricardo Zamora mă refer, un lucru e clar: portarii au folosit mănuși în timpul jocurilor cu mult înaintea lui Amadeo Raúl Carrizo. Iar aia cu Gordon Banks, care, vezi Doamne, „a experimentat mănușile” la Cupa Mondială din 1970, cade și ea. Am găsit în arhiva celor de la Daily…

Vis

Iar acum, Sorinel, adică Sorin Breazu. Vis (titlul îmi aparține) În nopțile în care, înghesuit între griji și nevoi, nu reușesc să adorm, regurg la câteva imagini întâmplătoare din filmul Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu. Imediat, mă aplec într-un somn netezit de vise plăcute. Într-unul dintre ele, vânam fazani alături de marii nomenclaturiști, beam țuică (deși nu obișnuiesc) și eram tânăr, vesel. Păsările erau ucise în slow motion, acceptând alicele cu nepăsarea dobitoacelor de rând, însă puștile noastre nu făceau nici poc, nici bang, nici fâs,…

Despre bunici și copilărie

Citesc în fiecare dimineață, conform obiceiului, știri. Firește, cele mai multe, de sport. Adesea însă parcurg „feisbucul” și blogurile, Doamne câte sunt (!), să văd ce mai scriu oamenii, să iau pulsul emoțiilor celor din jurul meu, reali ori virtuali. Dau peste  „blogări” consacrați, dar și peste „năuneimuri”, unele foarte talentate. Primesc uneori mesaje, care sunt veritabile texte, despre diverse trăiri. Le citesc și, după lectură, îi sfătuiesc pe oameni să-și facă un blog, că e păcat. Nu toți avem forța sau privilegiul pentru a…

O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal! Capitolul 2!

Era începtul anilor 70. Nu știam noi de mănuși. Și dacă am fi știut, tot nu aveam de unde să ni le procurăm. Am avut pobabil o chemare pentru poartă, pentru portari mai degrabă. Nu știu de unde a venit. Poate din poveștile despre Mircea David și Ricardo Zamora, pe care i-am adorat fără să le văd măcar o fotografie. Poate pentru că atunci când mergeam la meciurile Petrolului sau la alte jocuri, pe terenul de la Vega sau la țară, la Berceni, Pantazi ori…

Despre Mărțișor

Nu mai știu când i-am dăruit mamei primul mărțișor. Sunt sigur însă că mama a fost prima femeie din lumea mea căreia i-am făcut cadou un mărțișor. Pe vremuri, nu prea aveai de unde să alegi. De cele mai multe ori ne făceam singuri mărțișoarele. Existau însă și în comerțul socialist astfel de accesorii, deși regimul încercase să ucidă tot. Dăduse cu barda, cu napalm, dar românul, inventiv și, paradoxal, uneori conservator, ținea la tradiții chiar și în acele vremuri. Erau la modă coșarul, potcoava,…

O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal, firește!

„O scurtă istorie a mănușilor de portar de fotbal închipuită de mine”, așa ar fi trebuit „să sune” de fapt titlul. Ar fi fost însă prea lung și prea, cum să zic, personal. Așa, v-am prins! Trebuie să citiți rândurile care urmează, măcar pentru simplul motiv că sunt scrise de unul care încă se mai crede portar de fotbal! Sunt posesorul a trei perechi de mănuși. Două sunt mai vechi, generații însă diferite. În ordinea vârstei, prima e fabricată de „Nike” și e deja pe…

Colegul meu Paul. Paul Ciocoiu, tati!

„Tati, ai auzit cine e noul purtător de cuvânt la Ministerul Afacerilor Externe?”, mă abordează un bun prieten și fost coleg pe vremuri la Evenimentul zilei. „Nu”, răspund. „Paul, tati! Paul Ciocoiu”, îmi răspunde amicul. Auzi, Ministerul Afacerilor Externe! Ce tare! Paul! Paul Ciocoiu, tati! Asta da știre! Îl cunosc bine pe Paul Ciocoiu. Am fost ani în șir coechipieri la Evenimentul zilei. În cea mai grea perioadă a celui mai bun cotidian generalist din istoria presei românești. Angajat la departamentul „externe”, Paul rămăsese la…

Noi suntem poporul ales, tati! Nu mai e niciun dubiu!

Citeam în presa post-decembristă, aia liberă, până să devin ziarist, asta înseamnă acum mai bine de 20 de ani, că aici, în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, ar fi de fapt țara aleasă de Dumnezeu ca Tărâm al Făgăduinței și că noi, românii, suntem de fapt poporul ales de Bărbos. La vrema aia n-am crezut o iotă. Erau pe timpuri fel de fel de reviste în care diverși scriau fel de fel de tâmpenii. Iar lumea le dădea importanță. Ca și acum de altfel, doar că astăzi formatorii…