Povestea sfâşietoare a căpitanului naţionalei U 17 a Siriei

MOHAMMAD JADDOUA

Diseară, la Eurosport, de la o oră accesibilă, 22.45, voi comenta Noua Zeealandă – Siria, meci de la Campionatul Mondial de fotbal rezervat naţionalelor U 17 din Chile.

Ştiam că prezenţa naţionalei Siriei la CM U17 din Chile nu e rodul vreunei facilităţi politice, ci doar încununarea muncii unei generaţii de jucători-eroi, obligaţi să se pregătească printre gloanţe şi proiectile, să joace cu steagul alb fluturând la mijlocul terenului.

Siria s-a calificat la Mondialul din Chile după prestaţia senzaţională de anul trecut de la turneul final al Campionatului Asiei rezervat echipelor U16, când a ajuns în semifinalele competiţiei. La competiţia din Thailanda, Siria a încheiat fără înfrângere, pe “2”, Grupa D, după Iran, dar în faţa bogaţilor din Qatar şi Arabia Saudită. Culmea, singura victorie (a mai bifat două egaluri) a fost reuşită în faţa Iranului, în ultima etapă!

În “sferturi”, Siria a dat de pământ cu Uzbekistanul, 5-2! În semifinale, lipsită de căpitanul Mohammed Jaddou, suspendat, Siria a pierdut la scor în faţa Coreei de Sud, 1-7, dar visul de a juca la un Campionat Mondial era realizat. Nu însă pentru toţi jucătorii…

Syria-team

Din păcate, drama prin care trece Siria, ca ţară, i-a afectat şi pe fotbalişti. Unii au dispărut pur şi simplu, alţii au ales să fugă din ţară, să nu mai aştepte plecarea spre Chile. În această din urmă situaţie se află şi Mohammed Jaddou, căpitanul naţionalei U17 a Siriei, considerat un mare talent, un băiat drăguţ, care la 15 ani, în lipsa unor ligi pentru juniori şi tineret în Siria, era titular în echipa mare a clubului Hutteen, din oraşul său natal, Latakia.

Mohammed Jaddou e considerat “trădător” de autorităţile siriene. De câteva luni el se află într-un sat din Sud-ul Germaniei, alături de tatăl său şi de un unchi. El a ajuns în Occident după un drum de coşmar. El povesteşte cum tatăl său a vândut tot ce a avut, inclusiv casa, pentru a plăti călăuzelor drumul până în Europa de Vest. 13.000 de dolari a plătit tatăl lui Mohammed pentru un drum care putea să-i coste viaţa.

Acum, el locuieşte provizoriu în Stiefenhofen, un sătuc din Sud-ul Germaniei, în aşteptarea soluţionării cererii sale de azil. Jaddou a fugit mai întâi în Turcia, de unde, cu o ambarcaţiune, a ajuns în Italia. Tânărul fotbalist a povestit cum barca supra-încărcată, din care au fost nevoiţi să-şi arunce lucrurile şi proviziile doar pentru a nu se scufunda, s-a zbătut fără cârmă în derivă în Marea Mediterană, de unde a fost interceptată la un moment dat de o fregată a pazei de coastă italiene. “Nu dormisem cinci zile şi cinci nopţi”, îşi aminteşte Mohammed Jaddou, care mărturiseşte: “Asta a fost a treia oară când am trecut pe lângă moarte, dar am supravieţuit”.

Mohammed, tatăl şi unchiul său au ajuns după o altă aventură la Milano, unde, cu ultimii bani, au plătit o călăuză pentru a-i duce la Munchen. Un voluntar german i-a dat o minge, cu care eroul nostru a început să se joace, uimindu-i pe cei din jur!

MOHAMMAD JADDOUA 2

Impresionat de talentul sirianului, un barman croat, fost jucător prin liga secundă din fosta Iugoslavie, l-a recomandat unui impresar, aşa că Mohammed Jaddou are acum reprezentant oficial! El se antrenează din când în când cu juniorii grupării Ravensburg, o micuţă echipă de Liga a V-a, de unde mulţi jucători au ajuns la Freiburg. “Am decis să-l invităm fără să știm ce va urma”, a spus Markus Wolfangel, antrenor la echipa sub 19 ani a clubului.

Mohammed păstrează pe telefonul mobil o fotografie cu corpul mutilat al celui mai bun prieten al său, Tarek Ghrair, mare talent fotbalistic şi el, ucis într-un raid cu mortiere, la doar 15 ani, în apropiere de oraşul Homms. “Am plâns două zile”, povesteşte Mohammed Jaddou, care nu uită clipele de groază prin care a trecut mergând în autobuzul echipei la antrenamente sau la meciuri.

Îşi aminteşte şi de alţi fotbalişti tineri, ale căror cariere au luat sfârşit odată cu escaladarea conflictului din Siria.

Abdelbasset Saroot, portarul naţionalei U20 a Siriei, poreclit “Portarul cântăreţ din Homms”, jucător la Al Karama Homs, cel mai de succes club sirian, a fost nevoit să fugă din ţară. Fostul internaţional Mosab Balhous a fost închis.

Din naţionala care anul trecut obţinea calificarea la Mondialul din Chile, nu doar căpitanul Jaddou a plecat. Abdulrahman Al-Sibai a dispărut şi el, Ahmad Al-Kharfan e acum în Olanda, în timp ce Mohammad Arnaout s-a refugiat în Kuwait.

“I-am abandonat pe colegii mei… Îmi pare rău că nu mă pot bucura alături de ei în Chile, dar simţeam că nu îi pot ajuta”, spune căpitanul Mohammed Jaddou, care adaugă: “Sper ca Siria să ajungă cea mai bună din lume. Să arate ce înseamnă Siria. Să fie mai buni decât mine. Să obţină cele mai mari victorii şi să facă poporul sirian mai fericit ca niciodată”.

Ambiția lui Jaddou e aceea, după cum spune, “de a juca pentru un club european de top, în Bundesliga sau în altă parte”. El visează ca într-o bună zi să joace împotriva lui Cristiano Ronaldo, idolul său. Acesta e în opinia lui un scenariu mult mai uşor de atins decât revenirea în ţara sa natală, de unde “fotbalul a fost izgonit”…

Aceasta a fost, pe scurt, povestea lui Mohammed Jaddou, căpitanul naţionalei U17 a Siriei, care diseară joacă împotriva Noii Zeelande al doilea său meci la Campionatul Mondial din Chile.

—————–

Pentru cei mai mulţi dintre noi, Siria înseamnă doar război, migranţi, ISIS şi Bashar Hafez al-Assad. Ce uşor catalogăm o ţară… În ignoranţa noastră, excludem restul. Siria e unul dintre primele leagăne ale civilizaţiei, e tărâmul în care s-au născut agricultura şi creşterea vitelor, iar Damascul, capitala ţării, supranumit odată “Oraşul Iasomiei”, e unul dintre cele mai vechi din istoria omenirii.

Pentru mine, pentru familia mea, Siria e ţara unchiului Abdu, soţul mătuşii Violeta, unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut în această viaţă, plecat, din păcate, dintre noi, mult mai devreme, ca şi părinţii mei.

Vă spun sub jurământ că un meci Noua Zeelandă – Siria la U17 e de o mie de ori mai greu de pregătit decât un Real Madrid – Barcelona, ori un Borussia Dortmund – Schalke. Şi asta pentru că amănunte despre o astfel de competiţie, despre astfel de naţionale sunt puţine. Există din fericire oameni dedicaţi meseriei peste tot, ca şi la noi, care nu se întreabă cine au fost Guillermo Stábile, Héctor Castro, Heleno de Freitas, Iosif Petschovschi, Alcides Ghiggia, Nicolae Dobrin. Ei, pur şi simplu, ştiu. Ştiu pentru că vor!

surse (text şi foto): www.worldsoccer.com, bleacherreport.com,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *