Robert Enke

907-177627-robertenkeStau de o oră şi mă întreb ce l-ar fi putut determina pe neamţul Robert Enke să se sinucidă. Cât de disperat a fost portarul naţionalei Germaniei ca să ajungă la concluzia că viaţa asta nu mai merită trăită. Sunt şocat, pentru că îmi plăcea Enke. Ştiam drama prin care a trecut şi tocmai de aceea, la primul meci al Germaniei după Euro, când lui Enke i-a fost dat postul de titular în prima reprezentativă a nemţălăilor m-am bucurat pentru el. Avea doar 32 de ani…

Unii mor în accidente de circulaţie sau în tot felul de împrejurări nefericite. Cineva, o persoană dragă mie, îmi spunea astăzi că nu te poţi pune de-a curmezişul destinului. I-am răspuns că nu e adevărat. Că putem influenţa într-o oarecare măsură destinul. E o chestiune de percepţie, de intuiţie, de noroc, de putere de luptă. Viaţa asta e un război de gherilă. De uzură. Un război nesfârşit. Trebuie să-i faci faţă, altfel mori sau, şi mai rău, cazi prizonier. Cazi prizonier iluziilor, remuşcărilor infinite, neîmplinirilor.

Am trecut prin atât de multe în viaţa asta, încât, pe cuvânt, aveam impresia că am ajuns să-i înţeleg pe toţi. Şi pe cei care îşi îneacă amarul în alcool, şi pe cei care înşeală, fură, cerşesc, mint. Pe toţi. Chiar şi pe cei care ajung să-şi pună capăt zilelor. Până azi, când Enke s-a sinucis. Sau poate nu s-a sinucis.

5 thoughts on “Robert Enke

  1. Sunt cutremurat de moartea lui Robert Enke. Ca un microbist pasionat i-am urmarit cariera de cand a jucat pentru prima oara in Bundesliga la Mönchengladbach, apoi Benfica, Barcelona, Fenerbahce, Teneriffe si Hannover 96. Spre deosebire de multi alti fotbalisti el nu a tinut niciodata sa iasa in evidenta, nici macar atunci cand a ajuns portarul echipei nationale. Nu cred ca am citit mai mult de doua, trei intervieuri cu el in cei 14 ani din cariera sa zbuciumata. Si asta, in ciuda faptului ca ar fi avut multe de povestit. De exemplu cum la doar 22 de ani a ajuns capitan la Benfica Lisabona, cum a refuzat oferte de la Manchester United sau Arsenal ca sa-si implineasca visul de a juca pentru echipa lui preferata, Barcelona, cum odata ajuns pe Camp Nou a fost umilit, jucand doar 20 de minute in Primera si doua meciuri fara importanta in Champions League, cum a fugit din Turcia de la Fenerbahce dupa un singur meci, in care proprii suporteri erau sa-l linseze, cum a luat-o de la capat ajungand in 2007 portarul nationalei Germaniei, cum, acum cateva saptamani, inaintea meciului decisiv din preliminariile CM 2010 impotriva Rusiei a trebuit sa renunte sa joace din cauza unei infectii virotice, in ciuda faptului ca selectionerul, Joachim Löw, il nominalizase drept principlalul candidat pe postul de portar pentru Cupa Mondiala si, nu in ultimul rand, cum a reusit sa-si revina dupa cea mai mare drama posibila in viata unui tata. La doar sase zile dupa tragica moarte a fetitei sale, in varsta de doar doi ani, Robert Enke a revenit pe gazon spunand doar ca “viata trebuie sa continue si tristetea nu are voie sa te invinga”. Pana aseara, cand Robert Enke s-a invins singur.

  2. Am auzit ca s-a sinucis aseara in emisiunea lui Artene, Lupescu spunea ca era un baiat linistit, fara probleme de caracter si ca nu-si explica.Dorinel A. sublinia faptul ca neamtul a trecut prin multe greutati in viata, incepand cu decesul fiicei sale. Dumnezeul sa-l odihneasca! Dupa Dinica s-a dus si Enke…

  3. Nu stiu de ce, dar si mie mi-a placut Enke, inca de cand l-am vazut prima data. Cred ca si dinamovistilor le-a fost… simpatic, cand a scapat mingea aceea in plasa, de la distanta, la Lisabona, pe cand apara poarta Benficai. Dar, in retur, lusitanii au aratat cine era de fapt seful! Bietul Robert a avut o soarta cruda. Dar, fiind un sportiv, nici acum nu-mi vine sa cred ca el a ales calea sinuciderii. Parca as vrea sa cred ca nu… Insa, cine sa-i fi vrut raul unui baiat atat de bun?! Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-i ofere linistea de care avea atata nevoie! Fara sa fi inteles asta nimeni din jurul lui!

  4. Nu sunt de acord cu sinuciderea ca mod de rezolvare a problemelor atunci cind ti se pare greu,sunt de acord cu tine ca in viata trebuie sa lupti,insasi viata e o lupta si trebuie dusa pana la capat,sunt de acord insa si cu acea persoana care a adus in discutie destinul.Eu am un prieten foarte bun care este preot si care spune ca DUMNEZEU are un plan cu fiecare dintre noi.As mai adauga la ceea ce tu ai spus ca pe langa intuitie, noroc si putere de lupta iti trebuie intelepciunea de a sti “in ce gara sa cobori”si sa alegi momentul in care sa cobori.Pacat ca intelepciunea se formeaza odata cu trecerea timpului si de multe ori trenul a trecut prin gara ta…. si tu trebuie sa cobori intr-o gara oarecare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *