România, ţara cu 19.629.223 de specialişti în box

floyd 4 floyd 3

Gata! S-a disputat şi, citez, “meciul secolelor”, etichetă pusă de nişte băieţi ajunşi întâmplător şi împotriva voinţei lor comentatori de box în România.

Partida dintre Floyd Mayweather şi Manny Pacquiao de la Las Vegas de azi dimineaţă a stârnit pasiuni incredibile printre cetăţenii României democratice, cetăţeni dispuşi să înveţe din mers orice şi să devină peste noapte specialişti în cele mai diverse domenii.

Doar meciurile Simonei Halep au mai ţinut în ultima vreme trează populaţia ţării, ajunsă, conform unui simplu “sărci” pe google, la 19.629.223 de locuitori.

Românul, răsfăţat de soartă orice s-ar spune, a văzut meciul de la MGM Grand doar pentru că-şi plăteşte factura lunară la cablu.

Abonatul american a plătit pentru “meciul secolelor” 100 de parai. Neamţul, 5 euroi.

E clar, şi ei s-au strâns mai mulţi în jurul televizorului, aşa cum am făcut şi noi, românii. Ei din dorinţa de a mai economisi un ban, noi din obişnuinţa de a marca astfel de evenimente la comun, din plăcerea de a bârfi liber şi din dorinţa de a arăta celor din jur că ne pricepem la toate.

Cei mai mulţi români au ţinut cu Manny Pacquiao, culoarea pielii combatanţilor fiind decisivă în alegerea favoritului.

În plus, Floyd e, la o recenzie banală, exponentul cocalarului român, a parvenitului, deşi ca să ajungi la cifrele americanului, să-i pui cu botul pe labe pe toţi adversarii întâlniţi în carieră, şi ce adversari, nu e la îndemâna oricui.

Performanţele lui Floyd din cei peste 18 ani de carieră la profesionişti reprezintă rodul unei munci titanice, a unei discipline de fier, a unei inteligenţe native, a unor calităţi dezvoltate în ani de sacrificii.

Şi eu am ţinut cu Pacquiao, aşa cum am ţinut de-a lungul vremii cu Diego Corrales, Jesus Chavez, Jose Luis Castillo, Arturo Gatti, Carlos Manuel Baldomir, Oscar De La Hoya, Juan Manuel Marquez, Miguel Cotto, Robert Guerrero sau Marcos Rene Maidana, toţi adversari ai lui Floyd, obligaţi să recunoască la finalul meciurilor superioritatea celui alintat “Money”.

Cu fiecare victorie din carieră, Floyd ne-a învins şi pe noi, ăştia de nu-l avem la inimă doar pentru simplul motiv că e … “cocalar” sau pentru că e negru.

Pentru cei mulţi care n-au închis un ochi azi-noapte doar pentru a fi în trend, meciul a fost o mare dezamăgire. În primul rând pentru că a învins Floyd Mayweather. În al doilea rând pentru că se aşteptau să vadă sânge, pumni ca-n filme, eventual un KO, nici nu mai contează de ce parte.

floyd 2 floyd 1

Floyd Mayweather şi Manny Pacquiao au oferit însă un meci super-tacticizat, în special din partea americanului, care la 38 de ani şi după 48 de victorii din tot atâtea partide, cu perspectiva sutelor de milioane de dolari intrate deja în cont şi a intrării în istorie ca neînvins, n-are rival în Calea Lactee.

O ştiam şi eu, chiar dinaintea meciului, dar am sperat că Pac Man a găsit soluţia să-l detroneze pe Floyd.

M-am înşelat, însă. Lucrurile erau clare încă din primele reprize, când Floyd începuse deja să se joace pur şi simplu cu Manny, să domine psihic partida.

Până şi amicii meci de la Pam Pam, acolo unde am avut inspiraţia să ne strângem, au recunoscut superioritatea lui Floyd, dar, în ciuda acestui “amănunt”, n-au regretat că au urmărit meciul. Iar pentru cei mai mulţi, ziua de 2 mai 2015 a fost ziua în care practic i-au descoperit pe cei doi, adică pe Floyd şi pe Manny.

De fapt, specialişti în box din România, o parte importantă din suma de 19.629.223, i-au văzut în premieră pe cei doi.

Dar şi-au dat cu părerea şi au reacţionat într-un mod mai mult decât profesionist.

Acelaşi profesionism pe care-l întâlnim zilnic peste tot în România.

PS: Până şi marele Tolontan, ayatollahul presei sportive din România, a scris despre “meciul secolelor”. Atunci, noi, muritorii de rând, de ce să nu o facem?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *