Romania, te iubesc…

Intre medalia de bronz a Cameliei Potec si egalul Timisoarei la Donetk as alege peformanta frumoasei inotatoare. Poate sunt subiectiv. Stiu cit de mult s-a chinuit Camelia sa ajunga aici, unde e acum, adica in cartea de istorie a natatiei mondiale. Nu romanesti. Pentru ca in Romania cei care se ocupa de destinele natatiei habar nu au cine a fost primul roman campion european. Si mai e ceva. Ii doare la basca de faptul ca la 23 August se pregatesc sau invata sa inoate cite 80-100 de copii pe un culoar!

Au trecut doua saptamini si jumatate de cind sint la Online. Evz online! E pentru a nu stiu cita oara in viata cind ma las in voia sortii, iar ea are grija de mine. Muncesc. Mai mult decit pina acum. Nu ma pling, Doamne fereste. Nu sunt singurul in tara asta. Dar parca cu mult mai mult chef. Mult mai putin stresat.

Stau citeodata si ma gindesc de ce drakului am iesit in strada pe 22 decembrie. Macar de mi-as fi luat certificat de revolutionar. Mergeam moca pe CFR. Doamne, ce monstrii a nascut Revolutia asta! Toti parvenitii se cred zei. Toti semianalfabetii si absolventii de Spiru Haret, sau alte institutii inrudite sau nici macar de d’astea, isi dau aere de sefi. Inainte de ’89, multi dintre sefii de azi nu ar fi facut nici profesionala. Profitori ai unei selectii naturale de care chiar si lui Darwin i-ar fi sila au ajuns sefi. Nu mai exista reguli, nu mai exista “printzipii”.

Prietenul Narcis Barbu, pe care noi il alintam Bulgarul, imi povestea azi cum a stat mai multe zile fara apa pentru ca unei vecine i s-a spart o teava. Si ca, din cauza unor variatii de tensiune, a ramas fara toate aparatele electrice din casa. Ultima e ghinion curat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *