gaspeco-1

Să ardem gazul cu folos! Povestea buteliei!

Pe vremea lui Ceaușescu, știu, puțini își mai amintesc din păcate de acele vremuri, a avea o butelie era deja un lux! Aveai nevoie de aprobare, deși „tinichelele” erau absolut indispensabile în multe locuri din țară. Și asta în ciuda faptului că România a fost și rămâne încă una dintre cele mai privilegiate locuri din Calea Lactee în privința resurselor naturale.

Nu aveai trase gaze, îți trebuia butelie! Era foarte simplu. De aici încolo începea greul! Îmi amintesc de ziua în care mașina cu butelii intra pe ulița satului Pantazi, nu departe de Ploiești, unde copilăream uneori vara. Era sărbătoare! Șoferul mașinii care transporta prețioasa încărcătură era perceput ca un Zeu! De cele mai multe ori de el depindea dacă în următoarele săptămâni găteai la aragaz, la reșou sau pe pirostrii!
Dar românul se descurca, așa cum a făcut-o în toată istoria sa.

butelii-vechi-1 butelii-vechi-2

Acum vremurile s-au schimbat. Nu însă în privința racordării la rețeaua de gaze, ci în privința acestui accesoriu definitoriu parcă pentru existența noastră, butelia!

Mulți cred că butelia e sinonimă cu viața la țară. Nici vorbă. Pe timpul șederii în celebrul cartier bucureștean „Mexic”, de lângă „Poarta 4”, subsemnatul a fost dependent de butelie. Și asta pentru că niciun bloc din zonă nu fusese vreodată racordat la gaze.

Vecinii mă sfătuiseră să merg la stația GPL din apropiere și să bag de câți bani aveam. Ei așa făceau. Mărturisesc faptul că m-am luat după ei. Prietenul Florin Codescu, ploieștean de-al meu, mi-a zis într-o zi:
– Tati, nu mai face prostii. Du-te la orice benzinărie serioasă, Petrom, OMV, și schimbă butelia. E același preț, dar, cel mai important, ai garanție și calitate. Gândește-te că buteliile vin verificate, sigilate, tot. Asta cu GPL-ul ține o dată, de două ori.

20161103_144844 20161103_145030

Cum sunt receptiv la sfaturi, mai ales în domeniile, multe la număr, pe care nu le stăpânesc, i-am dat ascultare prietenului Florin, mai ales că el lucra, lucrează și acum, în branșă.

Iubesc acest accesoriu, butelia adică (!), folosită încă din plin și de vecinii noului cartier în care locuiesc.

Zilele trecute l-am vizitat pe prietenul Florin la Romexpo, acolo unde e în desfășurare târgul Indagra. Florin al meu e angajat la Gaspeco, care se prezintă ca fiind, citez de pe site-ul oficial, „o companie românească cu capital integral privat, care desfășoară în România operațiuni de comercializare și distribuție Gaz Petrolier Lichefiat (GPL)”.

20161103_144425 20161103_145307

Oamenii nu vând doar butelii, sigilate, garantate, ci pun la dispoziția întreprinzătorilor particulari, gratuit, stații pentru GPL auto. Am uitat să amintesc despre faptul, știți cu toții asta, că de ani buni, autoturismele pe benzină pot fi echipate cu instalații GPL. Mulți apelează la astfel de instalații în primul rând pentru economie. Un fost patron al meu, patron de ziar, își montase instalație de GPL pe superbul său Range Rover! Îl falimentase benzina!

autobuz_cu_gaz autobuz_cu_gaz-2

Celor de vârsta mea le reamintesc faptul că aproape toate autobuzele anilor 80 fuseseră trecute pe gaz! Purtau în cârcă două butelii, sau mai multe, ca niște rachete nucleare cu rază medie de acțiune, și așa funcționau. Din economie, în principal. Tot Florin îmi spunea că GPL-ul e mult mai ecologic decât combustibilii clasici. Și atunci?!

Cam asta a fost pe scurt divagația mea pe o temă mult iubită: butelia! Tati, dacă e vorba să ardem gazul, pentru că ăsta e sport național în România, măcar să-l ardem cu cap, cu folos!

PS: Citiți și asta! O postare din perioada Mexic! Legată tot de butelie!
<<Scrisoare deschisă. Domnule preşedinte, domnule prim-ministru, am rămas fără butelie…>>

Să fiți sănătoși, tati!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *