stenota-1

STENOTA, legenda merge mai departe

Ca fost absolvent de Liceu Agroindustrial cu profil viticol, ca deținător al unei diplome a Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu”, ca fost participant la cursuri de oenologie (ce frumos era!), simt uneori nevoia de a scrie despre struguri, despre vinuri, despre unul dintre cele mai frumoase domenii „inventate” de om, viticultura. Până la urmă e și o datorie, așa o văd eu.

Într-o țară bombardată în ultimii 26 de ani de tot felul de „feicuri”, subminată de oamenii care ne cheamă periodic la vot spunându-ne cât de mult vor ei binele României, consumatorii și-au pierdut iremediabil busola. Cei mai mulți dintre ei.

În general, lumea se uită la preț, merge pe ghicite sau se bazează pe sfaturile prietenilor, afoni și ei, dar, probabil, ceva mai curajoși, în ale consumului.

Pentru că tot se apropie Sărbătorile, iar oamenii sunt dispuși să-și „irosească” și ultimele economii pentru o masă îmbelșugată, că așa e la noi, la români, am zis să fac, așa, o campanie, de bun simț în privința vinurilor, unul dintre cei mai buni prieteni ai omului, firește, după câine, telefon mobil și laptop!

Povesteam săptămânile trecute, aici, pe adidobre.ro, despre ceea ce am descoperit în această toamnă pe dealurile de la Fințești, aproape de Mizil, după o vizită făcută fostului meu coleg de liceu Emilian Șerbulea. „Șerbu”, cum îi spuneam noi pe vremuri, e om de bază la LacertA Winery, poate cel mai organizat și mai modern Centru Viticol vizitat vreodată de subsemnatul.

Vinurile LacertA nu sunt ieftine, am scris asta, dar am publicat un citat găsit pe pereții cramei de la Fințești, care spune totul despre vinuri și despre noi: „Life is too short to drink bad wine”.

Un alt fost coleg de liceu și prieten, Florin Grigore se numește, n-a schimbat meseria ca mine. Nu a fost nevoit. A fost mai norocos decât mine în privința asta. Florin a stat tot timpul lângă meseria asta pentru care ne-am sacrificat anii adolescenței făcând naveta între Ploiești și Valea Călugărească, pentru ca mai apoi să ne tocim coatele pe băncile Institutului Agronomic. Cu Florin Grigore am jucat și fotbal, la una dintre cele mai frumoase echipe de juniori din județul Prahova anilor ’80. Omul meu a rămas același băiat serios.

stenota-florin     stenota-3

Florin Grigore se ocupă de vinurile STENOTA, printre altele, pe care le-a dus luna trecută până-n China. La început n-am înțeles de unde vine numele ăsta de Stenota, apoi am căutat, am citit. Mi-a plăcut nespus povestea străjerului Steuriu din cetatea Stenotei, omul care a rămas singur pentru mulți ani, apărându-și avuția. Omul, adică Steriu, s-a apucat de struguri și ulterior de vin.

Zilele viitoare am să scriu câte ceva despre vinurile Stenota, fără a avea pretenția că sunt vreun mare somelier sau oenolog. Nici măcar un mare consumator. Și am să vă mai spun cum vinurile Stenota susțin echipa noastră de suflet Petrolul Ploiești, acum, la greu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *