Să se desființeze ofsaidul, primesc, dar să nu se schimbe nimic!

Îmbrăcată într-un tricou al Realului din Madrid, cumpărat cu 20 de euro de la un târg din Potos (Thassos), acum câțiva ani, Alexandra, fata mea cea mică, se plimbă țanțoș pe străzile din Sectorul 3 al Bucureștiului, acolo unde a copilărit. „Tati, explică-mi, te tog, încă o dată, cum vine treaba cu scorul la general. Real a bătut la München cu 2-1. Corect? Dacă învinge azi Bayern tot cu 2-1 ce se întâmplă? Prelungiri? Și, apoi, 11 metri? Am înțeles. Cu golul ăla în deplasare…

Jurnal de Cățel! „1/2”!

– La mulți ani, Laika!, îl aud pe Tati Adi spunându-mi. Nu mi-a mai zis „Bună dimi”, așa cum face de obicei la fiecare început de zi. Chestia asta cu „La mulți ani” am mai auzit-o o dată, acum vreo patru luni, dar era una generală. Era ceva legat de „Revelion”. Nici acum nu știu ce e ăla „Revelion”! Dar țin minte că Tati Adi spunea „La mulți ani” la toată lumea. Acum mi-a spus doar mie. Probabil că expresia mea de mirare l-a determinat…

Jurnal de Cățel! Episodul 2!

Gata! Am revenit! Au trecut câteva zile de la primele însemnări în Jurnalul meu de Cățel. Scriu Cățel cu „C” mare pentru că așa mi-a zis Tati-Adi că e corect. Deși am promis că revin a doua zi după primul episod, n-am putut să mă țin de cuvânt. Tati-Adi nu prea mă lasă să scriu. Zice că treaba asta cu scrisul e una pretențioasă, că scrisul nu e, așa, pentru orice amator, deși tot mai mulți diletanți se cred scriitori. Plus că el stă aproape…

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 4

“S-Bahn”-ul cu care călătoresc spre inima Berlinului e plin. Localnicii sunt în minoritate. Vagoanele sunt ticsite de fani ai celor două finaliste. Italienii şi catalanii îşi vorbesc, glumesc, beau împreună, se pozează, fac pronosticuri. Asta e frumuseţea unei finale de UEFA Champions League. Acesta, cred, e marele câştig al acestei competiţii, mult mai mare decât cel al competiţiei în sine. Aici văd clar că acel cuvânt ce stă scris pe tricourile jucătorilor şi care e deja “sigla” UEFA, e vorba despre “RESPECT”, are un sens.…

Compact – Tinereţe fără Bătrâneţe!

“Tati, diseară, Paul are concert. Lansează cu băieţii de la Compact o nouă melodie. Să mă ia dracul, iar m-am luat cu treabă şi … şi… am uitat să-l sun pe Paul… L-am ratat şi pe ăsta”, mă plâng fetelor, care îşi fac temele la matematică pe micuţa masă aflată lângă fereastra celulei mele din Mexic. “Sună-l, trimite-i un mesaj, nu sta cu mâinile în sân”, mă dojeneşte Alexandra. Larisa mă acuză şi ea de non-combat din priviri. Alexandra e cea care anul trecut, de…

Test Drive. Cum e să te plimbi cu o maşină de aproape 100.000 de euro!

Am o slăbiciune pentru BMW! Am mai spus-o, parcă. Un “525” de la BMW a fost prima maşină pe care am condus-o după ce mi-am luat permis. Era prin vara lui 1994. Deşi era veche, avea vreo zece ani cel puţin, maşina aia mi-a rămas la suflet. Consuma cam mult, dar îţi dădea în schimb o satisfacţie atunci când te aflai la volan greu de descris în cuvinte. Îmi era dor de un “test drive”, aşa că mailul lui Alex Şeremet, de la BMW, a…

Nunta din Brazilia

Mondialul ăsta din Brazilia a fost ca o nuntă. Lume multă, haos, bani, mulţi bani, lacrimi de bucurie, lacrimi de tristeţe, planuri de viitor. S-a furat chiar şi mireasa! Actul s-a petrecut, aşa cum e obiceiul, în miez de noapte, când mesenii nu sunt nici beţi, nici treji, ci doar cu chef de viaţă. Cine a furat mireasa? Nu l-aţi văzut? Era un neamţ vânjos, care s-a pregătit toată viaţa doar pentru acest moment! Prea puţini mai vorbesc în aceste zile de Mondialul din Brazilia.…

Jurnal de călător prin viaţă. Călare pe Cocoş

“Nea Floriane, cum stăm cu vremea azi?”, îl întreb pe “ştiristul” meu din Mexic. “Nu ştiu ce să zic. Să-i ia dracu’ pe ăştia de la Meteo. De trei zile zice că plouă, dar nimic… Cine ştie”, îmi răspunde nea Florian, care s-a pus pe picioare de la beţia dinainte de Paşte, atunci când a plecat după pâine şi n-a mai venit. Stăm amândoi pe balconaşul de la capătul holului. Îi povestesc despre un reportaj văzut în dimineaţa asta pe TVR 1. Un filmuleţ de…

Mulţumesc, “tovarăşi”! De azi, la treabă!

Explicaţie foto: Marele Andrei Crăciun a luat autografe de la fete. Aici, alături de Alexandra. Sau “Alexantra”, cum s-a semnat, de emoţie, atunci când i-a acordat un autograf d.lui arhitect Motrescu!   Caut o tabletă de antinevralgic. Simt că în această dimineaţă e unicul meu prieten. Adică, singurul care-mi poate alina durerea de cap. Una enervantă, ce s-a ciubărit în “hard”-ul meu, ca un musafir nepoftit pus pe povestit una-alta, istorioare insipide, fără cap, fără coadă. O gură de cafea rămasă de aseară mă inviorează…

Iartă-mă, nea Doru…

Telefonul sună. Mă trezesc brusc, ca în armată. Doar am făcut-o la pompieri. Înjur. Ştiu cine e. Aproape în fiecare noapte sună. Găsesc cu greu telefonul. Mă uit pe ecran şi văd: “Tureanu 2”. “Nea Dorule, mama mă-sii, iar n-ai somn?”, întreb în gând. N-am chef să-i răspund. Mă uit la ceas. E ora 2.00 dimineaţa. “Nea Doru iar are chef de bancuri”, îmi zic. Dau telefonul pe “silenţios” şi-mi pun pătura pe cap. Telefonul sună. Sar ca la alarmă, doar am făcut armata la…