Dor de Liban

Zilele trecute, mătuşa Violeta, sora mamei, cea care i-a ţinut locul acesteia la nunta mea acum zece ani şi căreia de atunci îi spun mamă, a împlinit o vârstă. Cred că 63 de ani. Nu mai ţin minte exact. Oricum nu contează, mamele nu au vârstă. Aşa sunt mamele. Ele rămân fără vârstă de la naşterea nostră până când sufletele lor urcă la bunul Dumnezeu. Chiar şi după… Aseară am fumat o narghilea cu Violeta. La o cârciumă libaneză, undeva pe Barbu Văcărăscu. Acolo merg…

Din Găgeni, la Beirut! Jurnal de bord. Astăzi, Baalbeck

Astăzi am fost la doar câţiva km de graniţa cu Siria, mai întâi la “Chateau Kefraya”, un centru viticol absolut magnific. Mi-am amintit brusc de anii de liceu! M-am şi lăudat tuturor că am absolvit un liceu de viticultură, pentru ca mai apoi să termin şi Institutul Agronomic. Iar când am pus mâna pe o frunză şi am spus sec “This is Cabernet Sauvignon”, am primit aplauze din partea gazdelor! Aproape trei ore a durat drumul de la Beirut la “Chateau Kefraya”. Primii km i-am…

Din Găgeni, la Beirut! Jurnal de bord

“Adi, tati, din Găgeni ai ajuns la Beirut! Ce e viaţa asta. Schimbă aia cu Mexic-ul, te rog. Mexicu-ul e doar o etapă în viaţa ta”, îmi spunea acum vreo două ore Iulian Anghel de la Adevărul, ploieştean de-al meu şi coechipier în naţionala jurnaliştilor. Omul chiar are dreptate! Ce o tot dau cu Mexic-ul? Aşa că încerc să schimb. Telegrafic vă spun că azi, adică ieri (!), am cucerit titlul olimpic la fotbal. Nu e nicio glumă. În plus, am câştigat un argint şi…

Din Mexic, în Beirut! Ziua 1

Deşi n-am dormit decât o oră în ultimele 48, rămân să scriu Jurnalul De Bord promis. Asta în primul rând din respect pentru toţi cei care mă citesc, pentru toţi cei care azi au intrat pe blog ori pe pagina mea de facebook pentru a saluta sosirea mea la Beirut. E ora 3.20. Fac ultimele calcule, recapitulez conţinutul bagajelor şi părăsesc Mexicul. Pe jos. Până pe b-dul 1 decembrie, de unde mă îmbarc într-un taxi. “Tati, să n-aibă butelie de gaz, ca să ne intre…

La Beirut, birjar!

{{unknown}}E trecut de 12 noaptea. Azi de fapt e mâine. Nici nu cred că voi dormi. Ce rost mai are? La Magic FM cântă A-HA. La 6 dimineaţă avem avionul spre Istanbul. Asta înseamnă că la 4 jumate să fim în aeroport. Hainele aşteaptă să fie băgate în geantă. N-am “troler” cum au şmecherii, aşa că voi apela tot la bătrâna mea geantă, primită pe vremea când eram ofiţer de presă al Rocar. “Paşaportul, asigurarea medicală, biletul de avion”, repet într-una. “Chiloţi, tricouri, pantaloni, şosete,…

Liban. Plec în Liban

Prin anii 70, tata s-a dus la muncă în Libia. Aşa erau vremurile. Relaţiile României cu Occidentul erau aproape zero, iar singurele locuri unde românii prindeau contracte de muncă erau ţările arabe, ţări cu care Ceauşescu avea relaţii strânse: Libia, Liban, Irak. Nu ştiam nimic despre Libia la vrema aia. Nu ştiam nimic despre lumea arabă. Nici nu aveam de unde. Eram prea mic, iar şcoala nu te prea ajuta în acest sens. Doar eventual lectură suplimentară. Când tata s-a întors acasă, în primul concediu,…