“Fii cel mai bun atunci când contează cel mai mult”

Mi-am început “Revista presei” din această dimineaţă cu ziarele din Serbia. Şi, cu ajutorul decisiv al domnului “Gugăl Transleit”, am reuşit să-mi scot pe patru file “A4” fel de fel de ştiri şi de declaraţii din tabăra naţionalei U 20 de fotbal a Serbiei, care mâine joacă un meci istoric: finala Campionatului Mondial! Şi nu împotriva oricui, ci împotriva “Serbiei Americii de Sud”, aşa cum i-am spus acum câteva zile, într-un comentariu, Braziliei! Păi, ce, Serbiei nu i s-a spus în atâtea rânduri “Brazilia Europei”?!…

Nunta din Brazilia

Mondialul ăsta din Brazilia a fost ca o nuntă. Lume multă, haos, bani, mulţi bani, lacrimi de bucurie, lacrimi de tristeţe, planuri de viitor. S-a furat chiar şi mireasa! Actul s-a petrecut, aşa cum e obiceiul, în miez de noapte, când mesenii nu sunt nici beţi, nici treji, ci doar cu chef de viaţă. Cine a furat mireasa? Nu l-aţi văzut? Era un neamţ vânjos, care s-a pregătit toată viaţa doar pentru acest moment! Prea puţini mai vorbesc în aceste zile de Mondialul din Brazilia.…

Viva Mexico! Să vedeţi ce o să ne fure arbitrii!

Mi-am făcut buletin de Mexic! Azi, în ziua în care echipa lui Miguel Herrera dă piept cu Brazilia în etapa a doua a Grupei A de la Cupa Mondială de fotbal. A dracului coincidenţă! M-am rugat să am probleme la “naşterea” noului meu act de identitate ca să am ce scrie aici pe blog. N-a fost însă să fie. A fost una dintre cele mai uşoare misii din ultimii ani. Nici măcar n-am ajuns la Secţia 23, aşa cum mă sfătuise pila mea, ci tot…

FIFA World Cup 2014. Primele 4 zile!

Toată lumea joacă la pariuri! Aici la mine, în Mexic, chiar şi femeile umblă cu bilete în mână şi înjură de mama focului. “M-a scos Uruguayul… Cinci milioane luam”, se lamentează o vecină de la parter. Încerc să o consolez, dar degeaba. Ăştia mai tineri, “balaurii”, pierd de când îi ştiu. Sunt, poate şi din acest motiv, mult mai relaxaţi. În plus, au de partea lor tinereţea! “Vecine, nu bagi un bilet?”, sunt întrebat zilnic. Dau mereu acelaşi răspuns: “Nu, tati, mulţumesc”. Şi mă ţin…