Să se desființeze ofsaidul, primesc, dar să nu se schimbe nimic!

Îmbrăcată într-un tricou al Realului din Madrid, cumpărat cu 20 de euro de la un târg din Potos (Thassos), acum câțiva ani, Alexandra, fata mea cea mică, se plimbă țanțoș pe străzile din Sectorul 3 al Bucureștiului, acolo unde a copilărit. „Tati, explică-mi, te tog, încă o dată, cum vine treaba cu scorul la general. Real a bătut la München cu 2-1. Corect? Dacă învinge azi Bayern tot cu 2-1 ce se întâmplă? Prelungiri? Și, apoi, 11 metri? Am înțeles. Cu golul ăla în deplasare…

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 2

Îmi era dor de Marcel. Ce personaj! Marcel e unul dintre cei mai apropiaţi oameni ai familiei prietenului Christian Clemens. A fugit în Germania înainte de 1989. A trecut prin multe. Viaţa lui e subiect de roman. De ani buni însă s-a întors în ţară şi s-a stabilit la Sederhat, aproape de vama Nădlac. Ca să fie în continuare aproape de Occident. Are o gospodărie aşa cum doar afară mai găseşti, una dintre cele mai frumoase pe care le-a văzut vreodată. De fiecare dată când…

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 1

“Domnule Dobre, ce aţi făcut de aveţi coloana asta atât de obosită? Uitaţi-vă aici, vă rog. Sunt şase, ba, nu, chiar şapte vertebre afectate. Off”, zice neurologul în timp ce îmi studiază rezultatele RMN-ului făcut ieri noapte. Doamna din faţa mea e o doctoriţă, produs al sistemului public de sănătate, dar care a ales să lucreze la privat. Aşa cum am ales şi eu să “lucrez” cu medicina privată, deşi plătesc de o viaţă statului român fel de fel de taxe şi de impozite, de…

Jurnal de călătorie. Thomas Tuchel, un tip emotiv!

Am venit în Germania, la Ennepetal, ca să mă adun. Nicidecum să mă duc la finala Ligii Campionilor de la Berlin, la conferinţa de presă a lui Thomas Tuchel sau mai ştiu eu unde. Cum nu pot sta însă liniştit, alerg. Într-un picior! Prin Hagen (am şi scris despre cel poreclit de nemţi “Cel mai urât oraş din Westfalia”!), prin Wuppertal, prin Schwelm, prin Gevelsberg (n-am scris încă despre ele). E prea frumos, prea interesant, iar timpul mult prea scurt, şi, sincer, vreau să văd…

Germania, tati!

Pe vremuri, adică înainte de 1989, Germania însemna pentru cei mai mulţi dintre noi, aştia de dincoace de “Cortina de Fier”, “Hebrew”, adică “GrădinaEden”, cum îi spun evreii! Adica un loc de vis, fără griji, fără bătăi de cap. Chiar dacă nimeni nu ştie ceva concret despre locul cu pricina. Doar zvonuri. Doar “harfe”. Se spune că acolo a e bine, dar nimic mai mult. Tata, Dumnezeu să-l odihnească, se întreba ori de câte ori propaganda comunistă ne prezenta Occidentul în cele mai sumbre lumini:…

Jurnal de ghetou. Nu suntem pierduţi!

Arminia Bielefeld a omorât barajul cu SV Darmstadt 98. Arminia a bătut în deplasare cu 3-1 şi va juca şi la anul în 2.Bundesliga. Meciul s-a terminat. Eu zic că a ieşit bine. Mai bine de o oră m-a ţinut la telefon înainte de partidă prietenul Christian Clemens, omul cu care pregătesc jocurile din Germania de ani buni. De fapt, de când ne-am cunoscut. Îmi strâng lucrurile, îi salut pe băieţii care se mai află prin redacţie. Vreo doi. Unul e de la tehnic, celălalt…

Jurnal de ghetou. Azi, la Eurosport

“Îmi daţi ţuică, îmi daţi vin, nimeni nu ştie că port în mine venin. Daţi-mi o bucată de pâine, un strop de apă şi femeie ce-am iubit odată”. E refrenul ce răsună în aceste clipe în Mexic. Vecinii de la “doi” şi-au pus din nou la treabă Matizul! Am impresia că şi-au luat maşina asta doar ca să asculte muzică. În rest, “micul gigant” stă, mereu curat însă, în parcarea din dreapta blocului. E cald, iar în Mexic lumea a ieşit în stradă. Nu să…

20 de ani în Siberia

Am dat o fugă la Dalles, la librărie, hotărât să cumpăr “Arhipelagul” lui Soljeniţîn. În urmă cu o săptămână, când fusesem ultima oară, nu avusesem bani. Nu l-am mai găsit însă. Şi nu era decât 60 de lei. Lei noi! Mă plimb printre rafturi. Fac naveta între cel pe care scrie “Istorie” şi cel etichetat “Memorii”. Pe drum mă opresc din când în când la “Polirom”, de unde acum o lună am cumpărat autobiografia lui Emir Kusturica. Nu îmi sare însă nimic în ochi. Mă…

Aventuri pe A 45 sau cum mă îndrăgostesc de toate proastele

În anul de graţie 2012 am zis să fac şi eu ce face tot românul de 22 de ani încoace, să merg în Germania şi să vin de acolo cu o maşină! Am profitat de faptul că bunul meu prieten Christian a dat o fugă acasă în Germania, la Ennepetal, lângă Dortmund, şi l-am însoţit. “Tati, merg şi eu cu tine cu avionul, caut o maşină, iar dacă nu găsesc, asta e, mă întorc tot cu avionul. Nu fac două zile pe drum, ci doar…

Borussia Dortmund

Petrolul rămâne echipa mea de suflet. Prima, cea mai mistuitoare şi unica mare dragoste. Am făcut această precizare, încă de la începutul postului, ca să nu avem discuţii ulterioare pe această temă! Am simpatizat de-a lungul timpului cu o mulţime de echipe, fără ca iubirea pentru Petrolul să aibă de suferit. Au fost aventuri, de o noapte, de o vară, de un sezon. După consumarea acestor relaţii efemere, tot la Petrolul m-am întors. Îmi place să cred despre mine că sunt statornic în relaţii, indiferent…