Jurnal de Cățel! „1/2”!

– La mulți ani, Laika!, îl aud pe Tati Adi spunându-mi. Nu mi-a mai zis „Bună dimi”, așa cum face de obicei la fiecare început de zi. Chestia asta cu „La mulți ani” am mai auzit-o o dată, acum vreo patru luni, dar era una generală. Era ceva legat de „Revelion”. Nici acum nu știu ce e ăla „Revelion”! Dar țin minte că Tati Adi spunea „La mulți ani” la toată lumea. Acum mi-a spus doar mie. Probabil că expresia mea de mirare l-a determinat…

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 3

Mă uit la monitorul de deasupra mea. Sunt vreo trei sau patru în fiecare vagon. Aştept ca reclama să-şi termine numărul ca să văd cu cât aleargă trenul spre Berlin. “200 km/h”, scrie sus, acolo, pe ecran. “Ţi-aş gura ta, Adriane”, îmi zic în gând. Nana, mama lui Christian, care la Hagen m-a dădăcit până la urcarea în tren, îmi spunea că “ICE”-ul ăsta “zboară” cu “300 de km la oră”! Am crezut că mi-a zis doar aşa, ca să mă impresioneze. Simt însă că…

Jurnal de ghetou. Vine Crăciunul în Mexic

Am apelat din nou la vechiul mei laptop. De fapt un minilaptop, care mi-a fost prieten de nădejde în ultimii ani. L-am avut alături inclusiv în Noua Zeelandă, acum mai bine de doi ani. Cu ajutorul lui mi-am pus pe acest blog toate gândurile mele de la capătul lumii. Mi-a stricat însă ochii. E mic, mic de tot. Aproape cât noul meu telefon, Samsungul Note 2, pentru achiziţionarea căruia am făcut sacrificii aproape supraomeneşti. Laptopul ăsta însă are mai multe funcţii în ceea ce priveşte…

Despre originea butoiului cu melancolie şi despre un picuţ de cultură

N-am ieşit din butoiul cu melancolie. Sunt tot acolo, scufundat de-a binelea! Mi-am luat însă un pai şi respir cu ajutorul lui. Mă simt mai bine. Măcar aşa ţin aproape de realitate. Prin paiul ăsta respir şi, interesant, aflu veşti despre ceea ce se întâmplă în afara butoiului!! Ce chestie! Asta cu butoiul o am din liceu. Diriginta mea, cu a cărei fiică am fost prieten în adolescenţă, o prietenie adevărată, plină de respect şi de inocenţă, avea vorba asta cu butoiul. Una-două, când intra…

Vinerea neagră şi noaptea caporalilor

La ora la care Stuttgart-ul marca de zor în poarta caporalilor pe “Naţional Arena”, eu trecusem deja în faza a doua a grupelor turneului final al Campionatului Mondial de fotbal din 1978. Da, Argentina! Am zis că dacă tot am mai importat ceva de la poporul american prieten, iar mâine e “vinerea neagră”, să dau o fugă la Altex să-i întreb pe băieţi ce anume ieftinesc tomorow. Acum o săptămână, când am auzit pentru prima oară de expresia asta cu “vinerea neagră” (ştiu, sunt un…