La Tribunal

Am trecut pentru prima oară pragul unui tribunal acasă, la Ploieşti. Din curiozitate şi la îndemnul prietenului şi colegului de liceu Dan Iordache, zis “Jordache”. Era un proces în care era judecat un vecin de cartier al lui Jordache, unul poreclit “Neamţul”. Omul spărsese un chioşc de bilete ITP! De autobuz adică. Şi a pus-o apoi pe mă-sa să le vândă prin staţiile din Ploieşti. L-au prins repede. Stăteam mai întâi afară, în aşteptarea dubei, care îi aducea pe arestaţii ce urmau să fie judecaţi. Alături…

Jurnal de ghetou. Azi, la Eurosport

“Îmi daţi ţuică, îmi daţi vin, nimeni nu ştie că port în mine venin. Daţi-mi o bucată de pâine, un strop de apă şi femeie ce-am iubit odată”. E refrenul ce răsună în aceste clipe în Mexic. Vecinii de la “doi” şi-au pus din nou la treabă Matizul! Am impresia că şi-au luat maşina asta doar ca să asculte muzică. În rest, “micul gigant” stă, mereu curat însă, în parcarea din dreapta blocului. E cald, iar în Mexic lumea a ieşit în stradă. Nu să…

Jurnal de călător prin viaţă. Călare pe Cocoş

“Nea Floriane, cum stăm cu vremea azi?”, îl întreb pe “ştiristul” meu din Mexic. “Nu ştiu ce să zic. Să-i ia dracu’ pe ăştia de la Meteo. De trei zile zice că plouă, dar nimic… Cine ştie”, îmi răspunde nea Florian, care s-a pus pe picioare de la beţia dinainte de Paşte, atunci când a plecat după pâine şi n-a mai venit. Stăm amândoi pe balconaşul de la capătul holului. Îi povestesc despre un reportaj văzut în dimineaţa asta pe TVR 1. Un filmuleţ de…

2011 a sosit!

Am petrecut Revelionul alături de părinţi până pe la vreo 13-14 ani. Ne aşezam la masă, primeam musafiri de obicei, rar mergeam noi în altă parte. Lumea se simţea bine la noi. Televizorul era deschis. Printre jocuri şi alte treburi specifice copilăriei, inclusiv prostii (!), urmăream programul de Revelion la televiziunea publică. Era o plăcere. Actori, şi ce actori, cântăreţi, şi ce cântăreţi, dansatorii lui Cornel Patrichi, etc, etc. Apoi la 11:55 intra Ceauşescu. Motiv de caterincă. Iar dimineaţă, la plecare, Periniţa! Pe la jumătatea…

Silvano

Primul nostru casetofon s-a numit “Silvano”. L-a trimis tata din Libia. Cred că era prin ’75. “Silvano” era de fapt un radiocasetofon mono. “Made in Japan” scria pe el. Nu ca acum. Ţin minte că a fost unul dintre primele casetofoane din blocul cu patru etaje de pe Găgeni 88 din Ploieşti. Mai avea cineva, nu mai ţin minte exact cine, un casetofon simplu, din comerţ. Ştiu că “Silvano” al nostru a fost mult timp vedeta cartierului. Vecinii îşi făceau drum pe la mama doar…