Îmi bubuie capul de furie. Ne târâm de ore bune pe drumurile pline de gropi, înguste şi supraaglomerate ale patriei nostre. Am lăsat în urmă autostrăzile civilizaţiei vestice şi ne-am întors printre căruţe, TIR-uri, benzi continue şi echipaje de poliţie stând la pândă pentru a-i taxa pe fraieri. Nu mai îmi simt picioarele. Nu mai am chef de nimic. Mă pun la mintea unor copii ultraplictisiţi şi discut în contradictoriu cu ei pe teme de viaţă. Simt că sunt depăşit net de isteţimea fetelor, care…