Colegul meu Paul. Paul Ciocoiu, tati!

„Tati, ai auzit cine e noul purtător de cuvânt la Ministerul Afacerilor Externe?”, mă abordează un bun prieten și fost coleg pe vremuri la Evenimentul zilei. „Nu”, răspund. „Paul, tati! Paul Ciocoiu”, îmi răspunde amicul. Auzi, Ministerul Afacerilor Externe! Ce tare! Paul! Paul Ciocoiu, tati! Asta da știre! Îl cunosc bine pe Paul Ciocoiu. Am fost ani în șir coechipieri la Evenimentul zilei. În cea mai grea perioadă a celui mai bun cotidian generalist din istoria presei românești. Angajat la departamentul „externe”, Paul rămăsese la…

Stelian, un învingător

Unii spun despre el că e nebun! Că a luat-o razna cu alergatul, transformând o simplă pasiune într-o adevărată obsesie. Dar chiar şi cei care cred asta rămân muţi, cel mai probabil din admiraţie (chiar dacă nu recunosc!), atunci când află ce a mai făcut omul meu! “Omul meu” e un fel de a spune. Stelian Larga nu e “omul meu”, dar îmi place să-i spun astfel, un tip trecut de 40 de ani, pe care îl cunosc, un om cu toate capriciile acestei vârste,…

Viaţa fără presă scrisă. Fără presă. Doar viaţă!

Încerc să-mi adun gândurile în această perioadă post-Evz. Eram sigur că NU îmi va fi dor de Evenimentul zilei. N-are cum să-ţi fie dor de cineva care te-a înşelat. Ai, aşa, o stare ciudată, nedefinită, dar NU îţi e dor. Asta e cert. Trădarea e suprema măgărie într-o relaţie. Indiferent de natura relaţiei. Iar trădarea asta se poate traduce în diferite moduri. Nu mai contează… Am vrut să scriu despre ultima mea zi la ziar. Am renunţat însă. Ce ciudată coincidenţă: m-am întors ultima oară…

Ziua în care am crezut că am murit

“Tati, azi ar trebui să te simţi bine. Nu zic să te bucuri, doar să te simţi bine. Ai văzut ce reacţie a avut lumea azi la postarea ta! Tati, exişti! N-ai făcut umbră pământului degeaba. A scris Tolontan, tati, de tine”, îmi zice prietenul Sorin Breazu, omul “născut” la Evenimentul zilei, ca mulţi alţii, dar care a decis, cu o lună înaintea mea, să plece, cam din aceleaşi motive. Sorin e cu exact 20 de ani mai mic decât mine. E enervant de deştept.…

Jurnal de bord. Plecăm la Pireu. Episodul 2! Prezentarea echipajului CONAIR!

Chiricheş s-a rupt. La fel şi Tătăruşanu. Chiricheş chiar e o pierdere importantă pentru Piţurcă. Tătăruşanu, în schimb, merge înlocuit. Tătă e printre puţinii fotbalişti, sau jucători de fotbal mai bine zis, care-mi sunt prieteni pe “feisbuc”. Nici nu mai ştiu de ce l-am băgat în listă. Am impresia că datorită lui Ionel Preda, prietenul nostru comun. Altfel, n-am nicio treabă cu omul ăsta. Nici măcar nu îmi place cum apără. Asta nu înseamnă însă că nu e portar. O fi! De la greci n-avem…

Despre originea butoiului cu melancolie şi despre un picuţ de cultură

N-am ieşit din butoiul cu melancolie. Sunt tot acolo, scufundat de-a binelea! Mi-am luat însă un pai şi respir cu ajutorul lui. Mă simt mai bine. Măcar aşa ţin aproape de realitate. Prin paiul ăsta respir şi, interesant, aflu veşti despre ceea ce se întâmplă în afara butoiului!! Ce chestie! Asta cu butoiul o am din liceu. Diriginta mea, cu a cărei fiică am fost prieten în adolescenţă, o prietenie adevărată, plină de respect şi de inocenţă, avea vorba asta cu butoiul. Una-două, când intra…

Falimentul Adevărului

Nişte băieţi forţoşi au intrat acum vreo patru zile în redacţia ziarului Adevărul şi au “umflat” una dintre imprimantele din redacţie. N-a protestat nimeni. Sau aproape nimeni. S-a găsit totuşi unul care să-i întrebe pe băieţi de sănătate. “Nene, vezi-ţi de treabă”, a venit, prompt, răspunsul. Pentru nişte oameni care în ultimele luni şi-au primit salariul la… la mişto, episodul n-a părut unul de SF, ci unul previzibil până la urmă. Cică, miercuri, la Adevărul se stinge lumina. La propriu! Adică vin băieţii, tot ăia…

Croaţia, mon amour!

{{unknown}}Ca de obicei, nu m-am putut abţine, şi, după ce m-am întors din concediu, am întrebat-o pe Magda, colega mea care nici nu mai ştiu exact despre ce răspunde la Evz: “Vrei să-ţi scriu ceva despre Croaţia?”.  Şi tot ca de obicei, Magda îmi răspunde: “Maestre, bagă!”. Iar sâmbăta trecută, într-o pagină de Evz şi ceva mai mult pe online, am publicat un fel de jurnal de călătorie. A fost unul dintre cele mai citite materiale din Evz! Sincer, n-a ieşit rău. N-am să dau…

15 kilograme mai puţin şi membru în Consiliul APS!

Nu credeam că voi mai avea chef să scriu pe nenorocitul ăsta de blog pe care îl deschid zilnic, îl privesc, îl răsfoiesc, dar pe care îl abandonez, aşa cum alţii o fac cu mine. Am ajuns să-mi vărs frustrările pe un blog, pe care, culmea, lumea intră, chiar şi atunci când nu scriu. Aş fi vrut să scriu în toată această perioadă în care n-am scris, ciudată formulare (!), despre cum am reuşit să slăbesc 15 kilograme în mai puţin de o lună şi…