O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal! Capitolul 3!

Am încheiat capitolul 2 din „O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal!” cu acea versiune oficială, despre care am spus din capul locului că mă nemulțumește! Din fotografiie găsite pe internet, la cele cu Ricardo Zamora mă refer, un lucru e clar: portarii au folosit mănuși în timpul jocurilor cu mult înaintea lui Amadeo Raúl Carrizo. Iar aia cu Gordon Banks, care, vezi Doamne, „a experimentat mănușile” la Cupa Mondială din 1970, cade și ea. Am găsit în arhiva celor de la Daily…

Jurnal de Cățel în România! Capitolul 1!

Sincer, nu prea îmi place titlul acesta: „Jurnal de Cățel în România”! Dar îl las așa. N-am nimic mai bun în cap la momentul acesta. Să începem așadar cu începutul! Mai întâi, așa e frumos, vreau să mă prezint. Mă numesc Laika. Laika Dobre! Luna trecută, în februarie adică, pe 21, am împlinit patru luni. M-am născut în comuna Dobra, undeva în județul Dâmbovița, pe șoseaua veche ce leagă Bucureștiul de Târgoviște. Ce tare: m-am născut la Dobra și mă cheamă Dobre! Provin dintr-o familie…

Vili

Vili a fost prima fată de care m-am îndrăgostit cu adevărat. Cred că aveam opt sau nouă ani! Era mai mare ca mine. Nu mai țin minte cu cât. Nu făcea parte din generația noastră, a celor născuți pe Găgeni 88. Părinții ei se mutaseră în blocul proaspăt construit în 1967 atunci când Vili avea câțiva ani. Nu mai știu câți. Vili era, așa, ca o soră mai mare. Nu cu mult însă. Simțisem pentru prima oară fluturi în stomac la grădiniță, atunci când le…

Ploieşti, un oraş bombardat

Scriam pe “feisbuc” acum câteva săptămâni, să fie vreo trei, că Ploieştiul, urbea mea natală, a fost unul dintre cele mai bombardate oraşe în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ploieştiul a fost bombardat atât de nemţi, cât şi de forţele aliate. Tata îmi povestea că americanii aveau în Libia, în deşert, harta Ploieştiului “1 la 1” şi că tocmai de acolo veneau să bombardeze oraşul meu. Iar tatăl tatălui meu, bunicul meu adică, îmi spunea că atunci când avioanele veneau în picaj ca să…

Amintiri din copilărie. Găgeni 88, Ploieşti. A fost odată…

M-a lovit nostalgia! Aşa, brusc. În mare, cunosc motivul, dar nu vreau să recunosc! În seara asta mi-am cumpărat o sticlă de Sauvignon Blanc, de Ceptura. Ceptura e undeva în Prahova, pe lângă celebrul oraş Urlaţi! Nu e rău! Vinul! Şi acesta e un motiv de nostalgie! Zilele trecute, în primele 48 de ore de la debutul anotimpului ploios, am reuşit să-mi ud toate încălţările din dotare. Plus şosetele aferente. Aşa că m-am decis să-mi achiziţionez o pereche de cizme de cauciuc. M-am dus la…

Jurnal de ghetou. Cutremur în Mexic! “Ce-ai făcut de cutremur?”

Cum n-am lustră în celula din Mexic, ci becuri băgate direct în luminatoarele din tavan, n-am avut confirmarea imediată a cutremurului din această dimineaţă. Oricum am realizat faptul că a fost! Cu exact o secundă înainte de a se declanşa, m-am ridicat în cur, în pat. Premoniţie, instinct de conservare ori un al şaselea simţ? Era să zic al şaptelea! M-am uitat repede la fete, că-s la mine. Zânele însă dormeau fără probleme. Am să le povestesc atunci când se vor trezi. N-am mai închis…

Crăciun fericit!

Încă e 25 decembrie, adică Sfânta Zi de Crăciun! Bag mâna în buzunar şi scot pachetul de ţigări. Număr: una, două, trei… şase ţigări. Mă uit la ceas. E abia 9. 9 seara. “Nu-mi ajung până mâine dimineaţă”, îmi zic. 311 nu vine. Nici 101. Stau în staţia de autobuz şi mă uit spre intersecţia Postăvarului cu Nicolae Grigorescu. Nu vine nimic. Chioşcul din staţie e deschis. Aici, de ani buni, se vând ceasuri, de toate felurile, şi cosmetice de doi lei. Mă aplec în…

Moş Nicolae. Sau Niculaie!

Pe vremuri, Moş Nicolae însemna în primul rând portocale, banane, dulciuri. Adică tot ceea ce nu pupai în fiecare zi. Apoi câte un joc, o carte, o jucărie mai micuţă. Ştiam doar că urmează să vină Moş Crăciun, ăla cu bagajul baban! Am prins vremurile în care bananele şi portocalele erau într-adevăr fruncte exotice. Le prindeai de câteva ori pe an la Alimentara de la Castor, un pic mai sus de Găgeni 88. Acolo era un Complex ce cuprindea, pe lângă Alimentară, un aprozar, o…

S-a mai stins cineva de pe Găgeni 88

Lea, soră-mea, m-a sunat zilele trecute să-mi spună că a murit doamna Barbu. Doamna Barbu, vecina noastră de la Ploieşti, de pe Găgeni 88. Familia Barbu locuia chiar sub noi, la etajul trei. Erau dintre cei vechi în blocul nostru, chiar printre primii mutaţi acolo, dacă nu greşesc. Doamna Barbu şi domnul Barbu, aşa le spuneam pentru că erau printre intelectualii blocului, aveau doi băieţi: Doru, de aceeaşi vârstă cu frate-miu Edi, şi Zefir, mai mic, parcă, cu un an decât mine. Băieţi de băieţi,…

La Boldeşti, la înmormântare

N-am putut să absentez de la înmormântarea Elvirei. Am plecat spre Boldeşti dis-de-dimineaţă. Singur, doar cu gândurile mele. Am refuzat până şi ţinuta de doliu. Pentru prima oară în viaţa mea. La Boldeşti fusesem ultima oară chiar cu Elvira, acum vreo doi ani. Atunci când am scris “Dor de cireşi şi de cireşe coapte”. Staţi să verific… 25 mai 2008! Deci sunt aproape patru ani… Am găsit-o pe Elvira singură în capela aia răcoroasă de la biserica din Boldeşti. Nu mi-a venit să cred. Parcă…