La Boldeşti, la înmormântare

N-am putut să absentez de la înmormântarea Elvirei. Am plecat spre Boldeşti dis-de-dimineaţă. Singur, doar cu gândurile mele. Am refuzat până şi ţinuta de doliu. Pentru prima oară în viaţa mea. La Boldeşti fusesem ultima oară chiar cu Elvira, acum vreo doi ani. Atunci când am scris “Dor de cireşi şi de cireşe coapte”. Staţi să verific… 25 mai 2008! Deci sunt aproape patru ani… Am găsit-o pe Elvira singură în capela aia răcoroasă de la biserica din Boldeşti. Nu mi-a venit să cred. Parcă…