Dor de Invercargill

Peste câteva ore, “freo” fix trei, vorba unui vecin, începe Canada – România, singurul meci al “stejarilor” care contează la actuala Cupă Mondială. Asta ca să fim sinceri, să nu ne minţim, aşa, de amorul artei! Pe Italia n-o s-o mai batem câtâ-i lumea! Ăia sunt la alt nivel. Mai stau puţin acasă, “freo” (!) 15 minute, şi pornesc spre fete. Spre fetele mele. Să le duc blocurile de desen pe care le-au uitat săptămâna trecută, când au stat la mine, în noua locaţie. Apoi…

Noua Zeelandă. Din nou în Nord

Duminică dimineaţă am părăsit Invercargill. De această dată definitiv! Ne-am luat la revedere de la “stejari”. Nu îi vom mai vedea decât la televizor, iar după Cupa Mondială acasă. Vremea a fost frumosă la Invercargill în acest week-end. Primăvara se face simţită în Noua Zeelandă, chiar şi la Invercargill, în Sud-ul extrem. Temperatura rămâne însă în jur de 7-10 grade. Am urcat din nou în avion. Alături de noi, în zborul de Wellington, sau, mă rog, noi alături de ei, jurnaliştii argentinieni. Sunt peste 50!…

Noua Zeelandă. Argentina – România. Din nou la Invercargill

Mai sunt câteva ore până la meciul cu Argentina, al doilea al României la Cupa Mondială. E ora 11.47 aici. Meciul e la 15:30. Mă rog să nu plouă. Câteva zile a plouat cu găleata aici, în cel mai sudic oraş al lumii. Nu îmi place deloc Invercargill. Ieri am plecat de la Otaki. Ne-a dus Lăcrămioara cu maşina până la Waikanae, de unde am luat trenul apoi până la Wellington. Fix o oră faci cu trenul, care e de fapt un metrou uşor, de…

Noua Zeelandă. Fetele lui tata au început şcoala!

Ana-Larisa şi Maria-Alexandra au început ieri şcoala, iar eu nu am fost lângă ele… Cu o zi înainte, le-am sunat. “Tati, îmi e frică… Nu ştiu de ce, dar îmi e frică”, mi-a zis Larisa. Nici nu mă aşteptam să zică altceva. După ce i-am transmis un mesaj de încurajare, Larisa s-a mai domolit. Alexandra, nicio problemă: “Tati, mă duc peste ei”. Am aşteptat cu nerăbdare o oră civilizată în România pentru a-mi suna fetele. Erau bine. Larisa nu mai gândea negativ, Alexandra şi mai…

Jurnal de călătorie la capătul lumii! Noua Zeelandă!

PS de început: nu ştiu de ce o mare parte din text nu s-a salvat cu diacritice. Vă rog să nu mă înjuraţi! Am ajuns în Noua Zeelandă! N-am mai asteptat sa vina tatal lui Cipic sa ma ia cu masina, asa ca mi-am luat un taxi de lânga statuie si m-am dus în Pantelimon. Acasa la Ciprian. Si, uite asa, am pornit din Salajan spre Invercargill, în cea mai a dracului aventura din istoria familiei Dobre! M-am îmbracat frumos, desi am zis ca voi…