S-a dus dracului școala, tati! A înghețat!

Sunt baricadat în bucătărioara mea din cartierul Pieptănari. Micuța încăpere e refugiul preferat, nu doar de când a venit iarna. Scriu, citesc, muncesc, ascult muzică, mai vizionez un film, mai beau un tutun, uneori câte un șpriț, acesta din urmă, țin să precizez, doar seara, după program, și în cantități moderate. Bucătărioara e cel mai călduros loc din casă în acest anotimp. E gara mea, aeroportul meu, portul meu, pe aici, prin bucătărie, îmi sosesc vizitele de pretutindeni, de aici îmi decolează gândurile spre cele…

Jurnal de Cățel! Episodul 2!

Gata! Am revenit! Au trecut câteva zile de la primele însemnări în Jurnalul meu de Cățel. Scriu Cățel cu „C” mare pentru că așa mi-a zis Tati-Adi că e corect. Deși am promis că revin a doua zi după primul episod, n-am putut să mă țin de cuvânt. Tati-Adi nu prea mă lasă să scriu. Zice că treaba asta cu scrisul e una pretențioasă, că scrisul nu e, așa, pentru orice amator, deși tot mai mulți diletanți se cred scriitori. Plus că el stă aproape…

Compact – Tinereţe fără Bătrâneţe!

“Tati, diseară, Paul are concert. Lansează cu băieţii de la Compact o nouă melodie. Să mă ia dracul, iar m-am luat cu treabă şi … şi… am uitat să-l sun pe Paul… L-am ratat şi pe ăsta”, mă plâng fetelor, care îşi fac temele la matematică pe micuţa masă aflată lângă fereastra celulei mele din Mexic. “Sună-l, trimite-i un mesaj, nu sta cu mâinile în sân”, mă dojeneşte Alexandra. Larisa mă acuză şi ea de non-combat din priviri. Alexandra e cea care anul trecut, de…

Test Drive. Cum e să te plimbi cu o maşină de aproape 100.000 de euro!

Am o slăbiciune pentru BMW! Am mai spus-o, parcă. Un “525” de la BMW a fost prima maşină pe care am condus-o după ce mi-am luat permis. Era prin vara lui 1994. Deşi era veche, avea vreo zece ani cel puţin, maşina aia mi-a rămas la suflet. Consuma cam mult, dar îţi dădea în schimb o satisfacţie atunci când te aflai la volan greu de descris în cuvinte. Îmi era dor de un “test drive”, aşa că mailul lui Alex Şeremet, de la BMW, a…

Nunta din Brazilia

Mondialul ăsta din Brazilia a fost ca o nuntă. Lume multă, haos, bani, mulţi bani, lacrimi de bucurie, lacrimi de tristeţe, planuri de viitor. S-a furat chiar şi mireasa! Actul s-a petrecut, aşa cum e obiceiul, în miez de noapte, când mesenii nu sunt nici beţi, nici treji, ci doar cu chef de viaţă. Cine a furat mireasa? Nu l-aţi văzut? Era un neamţ vânjos, care s-a pregătit toată viaţa doar pentru acest moment! Prea puţini mai vorbesc în aceste zile de Mondialul din Brazilia.…

Jurnal de călător prin viaţă. Călare pe Cocoş

“Nea Floriane, cum stăm cu vremea azi?”, îl întreb pe “ştiristul” meu din Mexic. “Nu ştiu ce să zic. Să-i ia dracu’ pe ăştia de la Meteo. De trei zile zice că plouă, dar nimic… Cine ştie”, îmi răspunde nea Florian, care s-a pus pe picioare de la beţia dinainte de Paşte, atunci când a plecat după pâine şi n-a mai venit. Stăm amândoi pe balconaşul de la capătul holului. Îi povestesc despre un reportaj văzut în dimineaţa asta pe TVR 1. Un filmuleţ de…

Mulţumesc, “tovarăşi”! De azi, la treabă!

Explicaţie foto: Marele Andrei Crăciun a luat autografe de la fete. Aici, alături de Alexandra. Sau “Alexantra”, cum s-a semnat, de emoţie, atunci când i-a acordat un autograf d.lui arhitect Motrescu!   Caut o tabletă de antinevralgic. Simt că în această dimineaţă e unicul meu prieten. Adică, singurul care-mi poate alina durerea de cap. Una enervantă, ce s-a ciubărit în “hard”-ul meu, ca un musafir nepoftit pus pe povestit una-alta, istorioare insipide, fără cap, fără coadă. O gură de cafea rămasă de aseară mă inviorează…

Jurnal de ghetou. Primul Paşte în Mexic! Cred că e primul!

E frumos să constaţi că oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu şi de patimile lui Hristos, aşa, din când în când. Chiar dacă e multă impocrizie în astfel de momente, e reconfortant să constaţi că oamenii chiar se apropie de ceva ce, până la urmă, nu e pe înţelesul lor. Nici măcar în imaginaţia lor. Dincolo de cărucioarele pline cu mâncare şi de mitocănia generalizată, rămâne Sărbătoarea în sine. Dau pariu că puţini înţeleg ce înseamnă aceste sărbători. Paşte, Crăciun, doar la astea două mă…

Iartă-mă, nea Doru…

Telefonul sună. Mă trezesc brusc, ca în armată. Doar am făcut-o la pompieri. Înjur. Ştiu cine e. Aproape în fiecare noapte sună. Găsesc cu greu telefonul. Mă uit pe ecran şi văd: “Tureanu 2”. “Nea Dorule, mama mă-sii, iar n-ai somn?”, întreb în gând. N-am chef să-i răspund. Mă uit la ceas. E ora 2.00 dimineaţa. “Nea Doru iar are chef de bancuri”, îmi zic. Dau telefonul pe “silenţios” şi-mi pun pătura pe cap. Telefonul sună. Sar ca la alarmă, doar am făcut armata la…

Am tăiat porcul! De fapt, porcii! “Ignatul”, între măcelăria lui Piri şi Falaştoaca!

Până la urmă m-am învârtit de un “Ignat”! Am mers la Falaştoaca, la tanti Steluţa, fosta bonă a fetelor. “Să-ţi iei cizmele de cauciuc”, a sunat vineri seară “sms”-ul primit de la Ioana, fata ei, cea care se ocupă, cu succes, de supravegherea fetelor mele din această toamnă. “Le am pregătite”, a fost răspunsul din Mexic. Doamna Anişoara mi-a zis că nu îmi dă fetele la Falaştoaca, apreciind drept barbară şi inumană o asemenea acţiune, plus că, cică, i-aş fi stricat programul, pus la punct…