Terorismul, moda Secolului XXI

În urmă cu vreo cinci-şase ani dezbăteam alături de câţiva prieteni diverse probleme ale acestei lumi. La un pahar, fireşte, atunci când oamenii normali uită de chestiunile mărunte, neînsemnate, devenind altruişti, fără ca acest derapaj să fie interpretat altfel decât ca fiind ceva firesc. Ţin minte că, în timp ce unii spuneau că ne aşteaptă un viitor al păcii, al bunăstării, al dragostei, iar alţii, mai fatalişti, prognozau sfârşitul lumii, eu am afirmat atunci că secolul XXI va fi unul al terorismului, al terorii. Şi…

Jurnal de ghetou. S-a întors nea Nelu

Am comentat azi Manchester United – Norwich. Meci istoric. Primul ca manager pentru Ryan Giggs, care e şi jucător. Deşi are 40 de ani. A fost 4-0 pentru United, adică vârsta lui Ryan. Fără istoric. N-am mai văzut de mult o echipă atât de blazată ca Norwich, care, deşi e deasupra liniei retrogradării, s-a împăcat cu gândul că, de la toamnă, va evolua în Liga a II-a. În ultimele patru etape, amărâţii de la Norwich au avut programate patru meciuri tari. Două s-au jucat, cu…

Liban. Plec în Liban

Prin anii 70, tata s-a dus la muncă în Libia. Aşa erau vremurile. Relaţiile României cu Occidentul erau aproape zero, iar singurele locuri unde românii prindeau contracte de muncă erau ţările arabe, ţări cu care Ceauşescu avea relaţii strânse: Libia, Liban, Irak. Nu ştiam nimic despre Libia la vrema aia. Nu ştiam nimic despre lumea arabă. Nici nu aveam de unde. Eram prea mic, iar şcoala nu te prea ajuta în acest sens. Doar eventual lectură suplimentară. Când tata s-a întors acasă, în primul concediu,…

Tata

Îmi place să cred că tata a fost unul dintre cei mai buni meseriaşi din România anilor ’70 şi ’80. Un om care a muncit enorm pentru a-şi câştiga respectul într-o perioadă în care carnetul de partid era mai important decât diploma de absolvire. Eram deosebit de mândru de fiecare dată când îl vedeam impunându-şi punctul de vedere în faţa celorlalţi. Tata a fost un om care a lăsat ceva în urma sa. A construit o mulţime de obiecive industriale în judeţul Prahova, de la…

Silvano

Primul nostru casetofon s-a numit “Silvano”. L-a trimis tata din Libia. Cred că era prin ’75. “Silvano” era de fapt un radiocasetofon mono. “Made in Japan” scria pe el. Nu ca acum. Ţin minte că a fost unul dintre primele casetofoane din blocul cu patru etaje de pe Găgeni 88 din Ploieşti. Mai avea cineva, nu mai ţin minte exact cine, un casetofon simplu, din comerţ. Ştiu că “Silvano” al nostru a fost mult timp vedeta cartierului. Vecinii îşi făceau drum pe la mama doar…