Despre Mărțișor

Nu mai știu când i-am dăruit mamei primul mărțișor. Sunt sigur însă că mama a fost prima femeie din lumea mea căreia i-am făcut cadou un mărțișor. Pe vremuri, nu prea aveai de unde să alegi. De cele mai multe ori ne făceam singuri mărțișoarele. Existau însă și în comerțul socialist astfel de accesorii, deși regimul încercase să ucidă tot. Dăduse cu barda, cu napalm, dar românul, inventiv și, paradoxal, uneori conservator, ținea la tradiții chiar și în acele vremuri. Erau la modă coșarul, potcoava,…

Postul Crăciunului

De ceva zile a început Postul Crăciunului şi mulţi români s-au aliniat liniei trasate de biserica ortodoxă. Unii din inerţie, alţii din credinţă sinceră. N-am ţinut post decât atunci când eram mic. Mama ţinea la un moment dat la chestia asta. Apoi, ţin minte, într-o vineri, înainte de Paşte, mama mi-a dat peste mână atunci când am vrut să gust din cozonacii abia scoşi din cuptor. Atunci am jurat că, pentru mine, postul de orice fel s-a gătat. O mătuşă, nu mai ştiu exact care…

S-a mai stins cineva de pe Găgeni 88

Lea, soră-mea, m-a sunat zilele trecute să-mi spună că a murit doamna Barbu. Doamna Barbu, vecina noastră de la Ploieşti, de pe Găgeni 88. Familia Barbu locuia chiar sub noi, la etajul trei. Erau dintre cei vechi în blocul nostru, chiar printre primii mutaţi acolo, dacă nu greşesc. Doamna Barbu şi domnul Barbu, aşa le spuneam pentru că erau printre intelectualii blocului, aveau doi băieţi: Doru, de aceeaşi vârstă cu frate-miu Edi, şi Zefir, mai mic, parcă, cu un an decât mine. Băieţi de băieţi,…

Mama

Ieri, pe 6 iulie, a fost ziua mamei. Dacă ar mai fi trăit ar fi împlinit 70 de ani. Ce sumă frumoasă. S-a dus însă la doar 57 de ani. Lea, soră-mea, mă întreba uneori de ce nu scriu despre mama pe blog. N-am găsit vreo explicaţie. Şi mai zicea Lea că ea, mama adică, de acolo de unde e acum, nu mă lasă să scriu. E posibil… Chiar şi acum îmi e greu. Ce e oare de scris? Teoretic, multe, foarte multe. Practic… Cred…

Tata

Îmi place să cred că tata a fost unul dintre cei mai buni meseriaşi din România anilor ’70 şi ’80. Un om care a muncit enorm pentru a-şi câştiga respectul într-o perioadă în care carnetul de partid era mai important decât diploma de absolvire. Eram deosebit de mândru de fiecare dată când îl vedeam impunându-şi punctul de vedere în faţa celorlalţi. Tata a fost un om care a lăsat ceva în urma sa. A construit o mulţime de obiecive industriale în judeţul Prahova, de la…

Maşina de spălat

Zilele trecute, un coleg se plângea că-l dor mâinile. De la spălat i se trăgea! Săracul… Şi, brusc, am făcut apologia maşinii de spălat şi ne-am rugat pentru odihna veşnică a celui care a invitat-o pe cea automată. Nu m-am născut cu maşină de spălat în casă. Pe vremea aia nu existau de niciunele. Maşina de spălat era mama. La alţii poate era altfel, dar la noi aşa era. Îmi aduc aminte că ziua în care mama îşi programa să spele rufele nu era una…