La măcelărie! Episodul … Am uitat!

Dau o mână de ajutor prietenilor Piri și Mitică, bulgari de-ai mei, „măcelari din tată-n fiu”, cum se zice, oameni încăpățânați, care continuă să ducă mai departe o tradiție pe cale de dispariție și la noi. Îmi place să cred că sunt, eu adică, aidoma micuțului Freddy, personajul din filmul belgian „Allez, Eddy!”, al lui Gert Embrechts, una din puținele pelicule belgiene văzute de-a lungul timpului. Fiu de măcelar, într-o sătuc flamand, Freddy n-are de gând să învețe meserie, ci vrea să-i calce pe urme…

Reportaj. O zi la măcelărie. Am făcut-o şi pe asta!

Sar din pat ca pe vremea când făceam armata la Pompieri şi auzeam alarma. De data asta însă n-am avut nevoie nici de sirenă şi nici de deşteptător. Mă uit la ceas. E abia 5.00. AM, adică! Mă liniştesc. Piri vine să mă ia la treabă pe la 6 şi jumătate. N-am dormit decât vreo patru ore, dar nu mă simt obosit. Aseară am fost în vizită la măcelăria bunilor prieteni Piri şi Mitică, bulgari de-ai mei.După ce “am servit” un şpriţ, le-am cerut permisiunea…

Ucenic la măcelărie

Am făcut anul acesta de toate! Am să scriu însă despre “realizările” mele din 2014 mai târziu, pe final de an. Mai e până atunci. Şi pentru că îmi place aventura al dracului de mult, altfel n-aş avea ce povesti, am zis să închei anul “an fanfar”, cum se zice. Mâine voi fi, preţ de câte ore va avea chef “patronul” să mă ţină, ucenic la măcelărie! Dacă fetele tot vor pleca în Universul Concentraţionar de la Miercurea Ciuc, iar eu voi face al “n”-lea…

“Ţi-ai dracu’ cu Mitică al vostru”

Un prieten de pe “feisbuc” îmi sugera aseară să-mi spun părerea despre arestarea lui Mitică Dragomir. Na, că l-au şi eliberat! Pe fostul miliţian nu trebuie să-l subestimezi niciodată. Şi vă spune unul care-l cunoaşte. Omul ăsta e diabolic. Altfel n-ar fi ajuns unde a ajuns şi, mai ales, ce a ajuns. Mitică n-ar fi trăit vreodată altundeva. Doar în România, ţara care le-a permis călăilor dinainte de 1989 să rămână la putere fără să fie traşi de mânecă, fără să fie arătaţi cu degetul…

Jurnal de ghetou. Îmi mut gândurile în casă nouă! 8 aprilie 2014

Tocmai ce m-am întors pe jos de la prietenul Sorin Breazu, care nu stă departe de Mexic, mâncând dintr-o cutie de pantofi ştrudele făcute de mama sa la Turnu Măgurele. Am aprins o candelă, peste care am presărat câteva bobiţe de tămâie, adusă de la “Sfânta Parascheva”, de la ultimul drum făcut în Grecia, în toamnă. Azi sunt 16 ani de când mama s-a dus… Doamne, cât timp a trecut… Parcă a fost ieri. 16 ani… Mama mea s-a dus într-o noapte de aprilie. Îmi…

Am tăiat porcul! De fapt, porcii! “Ignatul”, între măcelăria lui Piri şi Falaştoaca!

Până la urmă m-am învârtit de un “Ignat”! Am mers la Falaştoaca, la tanti Steluţa, fosta bonă a fetelor. “Să-ţi iei cizmele de cauciuc”, a sunat vineri seară “sms”-ul primit de la Ioana, fata ei, cea care se ocupă, cu succes, de supravegherea fetelor mele din această toamnă. “Le am pregătite”, a fost răspunsul din Mexic. Doamna Anişoara mi-a zis că nu îmi dă fetele la Falaştoaca, apreciind drept barbară şi inumană o asemenea acţiune, plus că, cică, i-aş fi stricat programul, pus la punct…

Jurnal de ghetou. Iulie în Mexic

Trag dintr-o ţigară pe balconul de la capătul holului şi mă gândesc aiurea. Jos, pe bordură, trei băieţi joacă babaroase. Unul mai mare, de vreo 12-13 ani, şi alţi doi mai mici. Ăla mare câştigă mai mereu. Ceilalţi doi excelează doar la capitolul înjurături. Întotdeauna m-am întrebat dacă la “sportul” ăsta e doar chestiune de noroc. Acum am impresia că am găsit răspunsul la întrebare: contează şi experienţa! De pe hol vine miros de mâncare, semn că lumea găteşte. E vineri, iar mâine e Sfântul…