Dor de Pam Pam

Cred că am mai scris cel puțin o postare cu acest tilu. Nu contează, însă! De când am părăsit Mexicul, ghetoul unde mi-am petrecut aproape patru ani din viața asta, am ajuns rar la Pam Pam. Pam Pam e cârciuma de dincolo de parcarea Auchan-ului Titan, locație aflată la granița dintre Mexic și civilizație. E locul unde mi-am regăsit liniștea, EU-ul, unde am redescoperit virtutea, chestia aia cu care ne lăudăm toți, dar pe care foarte puțini dintre noi o au. Fără însușirea asta, fără…

Dor de Pam Pam

“Adi, te rog eu, nu mai posta pe feisbuc de la Pam Pam, pentru că lumea va spune că eşti alcoolic”, se aude la celălalt capăt al firului vocea unei veche prietene, cu care mai am din când în când niscaiva afaceri. “Nu înţeleg”, zic. “Eu te ştiu de om serios, dar alţii…”, punctează enigmatic persoana, după care continuă: “Ştii, mă gândeam, aşa, că dacă tot postezi de la Pam Pam, o să zică lumea că te-ai apucat de băutură”. Închid telefonul şi meditez cu…

Sorin Breazu

AVERTISMENT Ceea ce am scris mai jos nu e, Doamne fereşte, un necrolog! E un tribut adus unui prieten! DECI: Într-un clasament al celor mai dragi persoane cu care m-am intersectat în această lume, Sorin Breazu ar prinde fără probleme un loc de UEFA Champions League. Direct faza grupelor, deci fără play-off! Sorin e cu 18 ani mai tânăr decât mine. Uneori îi şi zic: “Tati, prietenele mele din liceu au copii la fel de mari ca tine”! Poate şi de aceea Sorin mi se…

Parastasul la Pam Pam

Am ajuns aseară acasă conform ritualului. Adică prinzând ultimul metrou (în care de această dată am călătorit alături de fanii Rapidului ce se întorceau din Giuleşti – habar n-aveam de rezultatul meciului cu Viitorul), apoi un “335” rătăcit, de şoferul căruia m-am rugat la capăt de linie, la “Barajul Dunării”, să mă lase în drum, la graniţa Mexicului cu Civilizaţia (care o fi aia?!). Şi, tot conform ritualului, am deschis laptopul şi am navigat. Lumea asta virtuală mă fascinează. Nu ştiu de ce. Îmi place…

Terorismul, moda Secolului XXI

În urmă cu vreo cinci-şase ani dezbăteam alături de câţiva prieteni diverse probleme ale acestei lumi. La un pahar, fireşte, atunci când oamenii normali uită de chestiunile mărunte, neînsemnate, devenind altruişti, fără ca acest derapaj să fie interpretat altfel decât ca fiind ceva firesc. Ţin minte că, în timp ce unii spuneau că ne aşteaptă un viitor al păcii, al bunăstării, al dragostei, iar alţii, mai fatalişti, prognozau sfârşitul lumii, eu am afirmat atunci că secolul XXI va fi unul al terorismului, al terorii. Şi…

Românii, între meciul cu Ungaria şi Sfânta Cuvioasa Paraschiva

foto: Pál Dárdai, antrenorul Ungariei. sport.hir24.hu Stau în staţie la “Poarta 4” cu o sacoşă plină de mere între picioare. Fumez liniştit. Aştept de mai bine de 20 de minute “330”. La fel ca fratele “101”, “330” e unul dintre cele mai proaste trasee ale ITB-ului. Nu sunt în criză de timp, aşa că nu îmi fac probleme. “Vine el până la urmă”, gândesc cu voce tare. Şi, într-adevăr, vine. Pensionarii din staţie năvălesc în cel mai pur stil barbar asupra autobuzului. “Domnu’ şofer! Nu…

Grecia – România. Pronosticul meu

Aş fi vrut să fiu în seara asta acolo, pe “Karaiskakis”, în primul rând ca să-mi fac meseria. Aşa cum mi-am făcut-o aproape 20 de ani. Am însoţit naţionala României în multe deplasări în toată această perioadă. Am mers în acelaşi avion cu Hagi, cu Gică Popescu şi cu ceilalţi din generaţia lor, aia de-i zic unii “generaţia de aur”. Am fost după naţionala României şi cu trenul şi cu maşina, am făcut chiar şi autostopul. Anul trecut am fost la Atena. Ca de obicei…

Singurul loc din lume în care se pariază pe meciuri în reluare

Seară de filozofie la Pam Pam, cârciuma noastră cea de toate zilele aflată la graniţa dintre Mexic şi Civilizaţie (care o fi aia?!). E vineri. Tocmai ce m-am întors de la Eurosport, unde am admirat LIVE viitorul fotbalului german. Cum campionatele sunt întrerupte pentru preliminariile Campionatului European, pariorii din cartier şomează. Banii pentru pariuri sunt investiţi în bere, în mici, în câte un şpriţ. La Pam Pam se discută, printre altele, despre circumstanţele în care Adolf  Hitler a preluat puterea în Germania. Asta ca să…

Mulţumesc, “tovarăşi”! De azi, la treabă!

Explicaţie foto: Marele Andrei Crăciun a luat autografe de la fete. Aici, alături de Alexandra. Sau “Alexantra”, cum s-a semnat, de emoţie, atunci când i-a acordat un autograf d.lui arhitect Motrescu!   Caut o tabletă de antinevralgic. Simt că în această dimineaţă e unicul meu prieten. Adică, singurul care-mi poate alina durerea de cap. Una enervantă, ce s-a ciubărit în “hard”-ul meu, ca un musafir nepoftit pus pe povestit una-alta, istorioare insipide, fără cap, fără coadă. O gură de cafea rămasă de aseară mă inviorează…

Jurnal de ghetou. Ziua cea mare!

E trecut de miezul nopţii. E vineri, 25 aprilie. Azi e lansarea oficială a noului blog! Ce frumos sună. În fapt e o continuare a celui vechi, acum, însă, mai “profesionist”! Zic! Mai profesionist în sensul că mă voi concentra mai serios pe ceea ce voi posta. Dincolo de obişnuitele mele “inepţii”, voi încerca să ţin pasul cu ceea ce se întâmplă în jurul meu. Voi încerca să fiu şi mai altruist decât până acum. Coincidenţă sau nu, fetele sunt în noapte asta în Mexic!…