Un nene de aici, din Mexic, îmi spunea zilele trecute că România are totuşi o şansă să fie scoasă din şanţul în care ne-au băgat ăştia de conduc ţara de 22 de ani, beţi morţi şi fără permis de conducere. “Care-i şansa, tati?”, îl întreb eu curios. “Tineretul, domnu’! Generaţiile astea de vine”, îmi răspunde, în şoaptă, omul meu, de parcă mi-ar fi dezvăluit cine ştie ce formulă magică prin care România, gata, mâine s-ar şi sălta voioasă şi cu dor de viaţă din tristeţea…