Jurnal de ghetou. 7 martie 2014

Sunt rupt! Nu mă plâng. “Nu mă plâng”. Am ajuns să mă justific astfel în faţa unor ignoranţi. Parcă sunt unul de la “alcoolicii anonimi”… “Am şapte zile de când nu m-am mai plâns”, repet uneori, încercând să-i fac să gândească pe cei care cred că mă plâng. Nu m-am plâns niciodată. Te întreabă unul: “Ce faci?”. Şi îi spui ce faci. Şi vine răspunsul invariabil: “Iar te plângi?”. De ce p…a mea mă mai întrebi “ce fac?”… Doar ca să mă iei la mişto?…

De iarnă. Despre HBO şi Mexic!

Ascult Bee Gees! Am găsit pe youtube un concert din 1989. Are o oră şi 47 de minute! Ce trupă! Oamenii ăştia se săturaseră de cântat, vorba vine, încă dinainte de a mă naşte. Ce tare! Păcat că doi dintre ei s-au dus… Maurice Gibb, acum vreo zece ani, iar Robin, anul trecut. A mai rămas Barry, ăla cu părul mare, cu barbă şi mustaţă, de mureau colegele mele de liceu după el. Are acum vreo 66 de ani. Azi m-am trezit pe la 9.00.…

Jurnal de ghetou. Cu ochii pe pereți

Apropo de Robinson Crusoe: de mai bine de o săptămână, mai precis de zece zile, mă uit pe pereți! Nu mai am net, nu mai am cablu TV, nu mai am telefon. “Țiganii din zonă au furat 300 de metri de cablu!”, mi-a zis, senină, o angajată de la Romtelecom, unde m-am dus în audiență pentru a doua oară în doar câteva zile. Iar răspunsul a venit doar la insistențele mele. Prima mea plângere fusese tratată cu indiferență, așa cum suntem tratați, noi, oamenii de…