Didi Prodan
Tocmai ce am încheiat o discuție pe teme existențiale cu prietenul Romeo Crețu, fostul meu coleg de cameră din anii studenției. Romeo, cel căruia îi datorez cariera mea jurnalistică, e profesor universitar! Ce frumos sună: profesor universitar! Față de jurnalist, cred că ocupația asta, profesor universitar, are rozonanță! Uneori, Romeo încearcă să mă compătimească, știindu-mi foarte bine trecutul. Și, de fiecare dată, în astfel de situații, îi reproșez grija exagerată față de subsemnatul. – Tati, sunt sănătos?! Mă rog, atât cât sunt! Sunt! Fetele mele…