Deşi ne cunoaştem foarte bine, Ştefan Kokoneshi e atent la fiecare gest pe care îl face. E puţin stresat, probabil emoţionat. “Facem poze? Stai să-mi pun haina”, îmi zice, văzându-mă că mânuiesc aparatul de fotografiat. Vorbim de ale noastre, ca să-l mai destind. Îmi spune că trebuie să plece la Constanţa, pentru un “bisnis”. De fapt, o întâlnire de afaceri. Dar nu se grăbeşte. Nu se uită la ceas. “Cu ce te duci, Ştefane?”, îl întreb. “Cu autobuzul. Îl iau de aici, de lângă gară”,…