“Tatiiiii, se bat ai noştri între ei”, strigă din stânga mea Cristian Delcea, “membru al comandoului de Budapesta”. Întorc privirea spre sectorul ocupat de suporterii români veniţi la Budapesta, cel puţin teoretic, să încurajeze naţionala lui Tata Puiu. “Cred că au intrat ungurii peste ei, tati”, zic, încercând să găsesc o explicaţie logică la haosul din peluza din dreapta. “Sunt ai noştri”, spun şi ceilalţi români aflaţi la masa presei. Îmi vine să vomit. Ungurii din tribune depăşesc starea de uluială. Râd şi, din 23.000…