Singurul loc din lume în care se pariază pe meciuri în reluare

Seară de filozofie la Pam Pam, cârciuma noastră cea de toate zilele aflată la graniţa dintre Mexic şi Civilizaţie (care o fi aia?!). E vineri. Tocmai ce m-am întors de la Eurosport, unde am admirat LIVE viitorul fotbalului german. Cum campionatele sunt întrerupte pentru preliminariile Campionatului European, pariorii din cartier şomează. Banii pentru pariuri sunt investiţi în bere, în mici, în câte un şpriţ. La Pam Pam se discută, printre altele, despre circumstanţele în care Adolf  Hitler a preluat puterea în Germania. Asta ca să…

Jurnal de călătorie. Lisabona 2014 (IV)

Hazardul a făcut ca drumul meu spre Lisabona să treacă prin Madrid, oraşul celor două finaliste ale UEFA Champions League! A fost incredibil! Şi cât l-am bombănit pe prietenul Emil Grădinescu, omul care mi-a dat practic ideea de a lua un avion până la Madrid, având în vedere timpul scurt avut la dispoziţie de la primirea acreditării şi până la ora marelui meci dintre Real şi Atletico. În momentul în care am făcut rezervarea la avionul de Madrid, mintea mea scurtcircuitată de emoţie n-a realizat…

REPORTAJ. Blestemul lui Béla Guttmann: am rămas fără bere la Benfica – Sevilla!

“Plouă, plouă, Benfica dă două”, strig, împreună cu Sorin Breazu, de sub fereastra “oficialei” stadionului “Rocar”, acolo unde se află sediul Fan Clubului Benfica Lisabona din România. Şeful Fan Clubului, Ionel Preda, adică, Johhny, prietenul meu, ne face cu mâna şi ne răspunde: “Haideţi, berbecuţul e gata”. Suntem uzi până la piele. Pentru că a plecat de acasă doar în cămaşă, uitând să consulte prognoza meteo, Sorin a beneficiat pe drumul ce leagă Piaţa Sudului de stadionul “Rocar”, de geaca mea de “foiţă de ceapă”…

Mulţumesc, “tovarăşi”! De azi, la treabă!

Explicaţie foto: Marele Andrei Crăciun a luat autografe de la fete. Aici, alături de Alexandra. Sau “Alexantra”, cum s-a semnat, de emoţie, atunci când i-a acordat un autograf d.lui arhitect Motrescu!   Caut o tabletă de antinevralgic. Simt că în această dimineaţă e unicul meu prieten. Adică, singurul care-mi poate alina durerea de cap. Una enervantă, ce s-a ciubărit în “hard”-ul meu, ca un musafir nepoftit pus pe povestit una-alta, istorioare insipide, fără cap, fără coadă. O gură de cafea rămasă de aseară mă inviorează…

Am găsit cea mai ieftină bere! Mai puţin de-atât nu se poate!

Acum vreo trei-patru luni, eram la o masă cu prietenul Ionel Preda, eveniment petrecut la cantina stadionului Rocar, unde, printre altele, “serveam” (vorba celor mulţi),  un şpriţ. Gata, mi-am amintit! Era de Sfântul Ioan. Aşadar, la început de ianuarie. Şi cum stăteam noi liniştiţi, vorbind cel mai probabil despre fotbal şi despre viaţă, apare unul, care se autoinvită, ţinând în acelaşi timp în mână un pet de 2.0 L! Nu capacitate cilindrică, ci pur şi simplu 2 litri! Era o bere cumpărată de la “Profi”,…

Jurnal de ghetou. Îmi mut gândurile în casă nouă! 8 aprilie 2014

Tocmai ce m-am întors pe jos de la prietenul Sorin Breazu, care nu stă departe de Mexic, mâncând dintr-o cutie de pantofi ştrudele făcute de mama sa la Turnu Măgurele. Am aprins o candelă, peste care am presărat câteva bobiţe de tămâie, adusă de la “Sfânta Parascheva”, de la ultimul drum făcut în Grecia, în toamnă. Azi sunt 16 ani de când mama s-a dus… Doamne, cât timp a trecut… Parcă a fost ieri. 16 ani… Mama mea s-a dus într-o noapte de aprilie. Îmi…

Viaţa fără presă scrisă. Fără presă. Doar viaţă!

Încerc să-mi adun gândurile în această perioadă post-Evz. Eram sigur că NU îmi va fi dor de Evenimentul zilei. N-are cum să-ţi fie dor de cineva care te-a înşelat. Ai, aşa, o stare ciudată, nedefinită, dar NU îţi e dor. Asta e cert. Trădarea e suprema măgărie într-o relaţie. Indiferent de natura relaţiei. Iar trădarea asta se poate traduce în diferite moduri. Nu mai contează… Am vrut să scriu despre ultima mea zi la ziar. Am renunţat însă. Ce ciudată coincidenţă: m-am întors ultima oară…

Ziua în care am crezut că am murit

“Tati, azi ar trebui să te simţi bine. Nu zic să te bucuri, doar să te simţi bine. Ai văzut ce reacţie a avut lumea azi la postarea ta! Tati, exişti! N-ai făcut umbră pământului degeaba. A scris Tolontan, tati, de tine”, îmi zice prietenul Sorin Breazu, omul “născut” la Evenimentul zilei, ca mulţi alţii, dar care a decis, cu o lună înaintea mea, să plece, cam din aceleaşi motive. Sorin e cu exact 20 de ani mai mic decât mine. E enervant de deştept.…

Jurnal de ghetou. Amintiri din 2013

Au trecut aproape două luni din 2014. Şi de abia mai intru, aici, pe blog. Habar nu am de ce. Cred că n-am chef. Asta e cea mai corectă explicaţie. Nu ştiu însă de ce nu am chef? Poate aşteptam altceva de la 2014. Nu că aş fi pretenţios, dar aşteptam parcă altceva. Şi cu toate astea s-au întâmplat destule. Pe unele le pot aminti, în treacăt. Pe altele, nu. Am început să comentez la Eurosport! Asta e, într-adevăr, o veste. Nu bună, ci foarte…

Jurnal de bord. Am ajuns la Atena! Greu, dar meritat

A fost infernal, dar, paradocal, superb! La un moment dat, undeva la vreo 300 de kilometri de Atena, am simţit că nu mai pot, că-mi cad ochii în gură, că adorm la volan, aşa că m-am oprit. 15 ore, 1.243 de kilometri, medie orară 81 km/oră, acestea sunt cifrele traseului Mexic (Poarta 4) – Giurgiu – Kulata – Salonic – Atena. Frumoase cifre! CONAIR-ul de Pireu s-a pus în mişcare fix la ora stabilită, 19.00, cu o precizie de ceas elveţian. Ce-mi place expresia asta,…