Jurnal de căţel. Gianluca

Tati Adi vorbeşte de minute bune la telefon. Cred că la celălalt capăt al firului e mătuşa Lea, sora lui cea mare. Un fel de a spune soră mai mare, că Lea e mai mică decât Tati Adi cu şapte ani. Lea e în schimb mai mare decât Gianluca, cealaltă soră a lor, de aceea spun că e mare. Nu înţeleg mare lucru din discuţia lor telefonică, asta şi pentru că Tati Adi mai mult ascultă. De fapt, doar ascultă. Din când în când spune…

Jurnal de Cățel! „1/2”!

– La mulți ani, Laika!, îl aud pe Tati Adi spunându-mi. Nu mi-a mai zis „Bună dimi”, așa cum face de obicei la fiecare început de zi. Chestia asta cu „La mulți ani” am mai auzit-o o dată, acum vreo patru luni, dar era una generală. Era ceva legat de „Revelion”. Nici acum nu știu ce e ăla „Revelion”! Dar țin minte că Tati Adi spunea „La mulți ani” la toată lumea. Acum mi-a spus doar mie. Probabil că expresia mea de mirare l-a determinat…

Jurnal de Cățel! Despre căldură!

Am impresia că în privința scrisului pe blog îl moștenesc pe Tati-Adi. Am, ca și el, pauze destul de lungi în ceea ce privește scrisul! Mă iau cu una, cu alta și, la un moment dat, constat că au mai trecut câteva zile fără să scriu. Și nu e frumos, mai ales că, la fel ca și Tati-Adi, chiar am ce povesti! În fiecare zi se întâmplă ceva, pentru că, nu e așa, fiecare zi e specială, cu bune, cu rele, nici nu mai contează.…

Jurnal de Cățel! Episodul 2!

Gata! Am revenit! Au trecut câteva zile de la primele însemnări în Jurnalul meu de Cățel. Scriu Cățel cu „C” mare pentru că așa mi-a zis Tati-Adi că e corect. Deși am promis că revin a doua zi după primul episod, n-am putut să mă țin de cuvânt. Tati-Adi nu prea mă lasă să scriu. Zice că treaba asta cu scrisul e una pretențioasă, că scrisul nu e, așa, pentru orice amator, deși tot mai mulți diletanți se cred scriitori. Plus că el stă aproape…