Cronică TV. Ofertă pentru toate IQ-urile

Butonez! Doamne, ce minunăţie mai e şi telecomanda asta. Ce simplu navighezi peste canalele TV. Apeşi pe un buton şi, gata, i-ai luat “maul” unuia şi ai trecut la altul. Iar când te-ai plictisit, pac-pac şi gata, i-ai trimis pe toţi la culcare. Somn de voie. Pe vremuri, ca să schimbi canalul trebuia să te ridici din pat sau din fotoliu, indiferent dacă aveai sau nu chef. E adevărat, nu prea aveai de ales. Aveam două canale autohtone şi pe prietenii bulgari. Alţii îi aveau…

Jurnal de ghetou. Doi ani de “exil” în Mexic

E cald în Mexic. Nu însă atât de cald încât să pornesc aerul condiţionat. Nici nu l-am pus în funcţiune anul ăsta. Habar n-am dacă mai merge! Izolaţia de pe conducte s-a făcut praf. În Mexic, “aer condiţionat” avem însă toţi. Deschizi uşa de la intrare şi circulaţia aerului demarează! Îi invidiez pe cei care au fereastra “pe spate”. Îi bate soarele până la prânz şi gata. La mine e jale. Noroc cu vremea asta, care a ţinut parcă cu mine, de fapt cu noi,…

Jurnal de ghetou. 13 mai 2014

“Tanti, Stanca, ce dracului e acolo, jos, în stradă?”, o întreb pe vecina mea, în timp ce încerc să mă trezesc. Mi-am făcut o cafea tare şi am ieşit pe balconaşul de la celălalt capăt al holului, acolo unde e locul obişnuit de fumat. “Unde vecine? Ce să fie? Pata aia? Apă, ce să fie?”, răspunde tanti Stanca. Mă uit lung la pata aia enormă, cât harta Rusiei de mare, şi pe care maşinile care trec o fac şi mai mare. Dârele se întind în…

Jurnal de ghetou. Pomeni electorale

Am scris mai devreme ceva legat de apropiatele alegeri, alea, europarlamentarele. Şi mi-am adus aminte de un post pe care îl am de ceva vreme, vorba domnului Alin Paicu, la “şpec”. Materialul a fost scris acum vreo lună, înainte de Paşte. Dar e, cum să zic, de actualitate. … Balconaşul de lângă celula mea, cel destinat aproape în exclusivitate uscării rufelor, e plin. Caut să fac loc stativului meu. Nu reuşesc. “Tanti, ce s-a întâmplat? E sărbătoare mâine?”, o întreb pe Frusina, nevasta lui nea…

Jurnal de ghetou. Primul Paşte în Mexic! Cred că e primul!

E frumos să constaţi că oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu şi de patimile lui Hristos, aşa, din când în când. Chiar dacă e multă impocrizie în astfel de momente, e reconfortant să constaţi că oamenii chiar se apropie de ceva ce, până la urmă, nu e pe înţelesul lor. Nici măcar în imaginaţia lor. Dincolo de cărucioarele pline cu mâncare şi de mitocănia generalizată, rămâne Sărbătoarea în sine. Dau pariu că puţini înţeleg ce înseamnă aceste sărbători. Paşte, Crăciun, doar la astea două mă…

Jurnal de ghetou. Plouă în Mexic

Plouă în Mexic. Şi e frig. Cred că am dormit aproape 10 ore! De când n-am mai stat atât de mult în pat… Pun de cafea. Încă mai am butelie. Adaug cafea proaspătă peste jumătatea rămasă de ieri. Combinaţia e perfectă. Holul e pustiu. Arunc o privire afară, printre rufele aflate la uscat pe balconaşul de lângă celula mea. Imaginea e apocaliptică. Vântul de ieri a strâns printre maşinile parcate aproape una peste cealaltă în micuţa curte dintre blocul meu şi cel de alături toate…

Jurnal de ghetou. 7 martie 2014

Sunt rupt! Nu mă plâng. “Nu mă plâng”. Am ajuns să mă justific astfel în faţa unor ignoranţi. Parcă sunt unul de la “alcoolicii anonimi”… “Am şapte zile de când nu m-am mai plâns”, repet uneori, încercând să-i fac să gândească pe cei care cred că mă plâng. Nu m-am plâns niciodată. Te întreabă unul: “Ce faci?”. Şi îi spui ce faci. Şi vine răspunsul invariabil: “Iar te plângi?”. De ce p…a mea mă mai întrebi “ce fac?”… Doar ca să mă iei la mişto?…

Jurnal de ghetou. Ce vreau de la 2014.

Fetele au fost în Mexic de Crăciun. Aşa au vrut ele. Apoi, de Revelion, s-au dus în Secuime. De fapt, au fost duse. În fiecare seară cât au fost aici, în Mexic, am vrut să scriu despre ele. Am preferat însă să le privesc cum dorm. Aşa, ore în şir. Şi tot nu m-am săturat. I-am mulţumit bunului Dumnezeu pentru cadoul făcut şi am încercat să mă bucur de el cât mai mult. L-au adus cu ele, pentru prima oară, şi pe Tommy. Tommy Dobre,…