Ce îţi e viaţa asta! Crainic pe “Arena Naţională”!

Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, o discuţie cu mama, Dumnezeu s-o odihnească, avută în vara premergătoare plecării mele la şcoală, în clasa întâi. Aveam doar 6 ani. Era în vara anului 1973. Ca orice copil, mai minţeam. Nu e vorba însă de vreo formă incipientă de mitomanie. Era pur şi simplu ceva copilăresc. Se spune că cei care mint au o imaginaţie, aşa, aparte! În minte, în acelaşi timp,  aveam proaspătă imaginea lui Pinochio. Încă mai credeam în Pinochio, în Moş Crăciun,…

S-a mai stins cineva de pe Găgeni 88

Lea, soră-mea, m-a sunat zilele trecute să-mi spună că a murit doamna Barbu. Doamna Barbu, vecina noastră de la Ploieşti, de pe Găgeni 88. Familia Barbu locuia chiar sub noi, la etajul trei. Erau dintre cei vechi în blocul nostru, chiar printre primii mutaţi acolo, dacă nu greşesc. Doamna Barbu şi domnul Barbu, aşa le spuneam pentru că erau printre intelectualii blocului, aveau doi băieţi: Doru, de aceeaşi vârstă cu frate-miu Edi, şi Zefir, mai mic, parcă, cu un an decât mine. Băieţi de băieţi,…

Liban. Plec în Liban

Prin anii 70, tata s-a dus la muncă în Libia. Aşa erau vremurile. Relaţiile României cu Occidentul erau aproape zero, iar singurele locuri unde românii prindeau contracte de muncă erau ţările arabe, ţări cu care Ceauşescu avea relaţii strânse: Libia, Liban, Irak. Nu ştiam nimic despre Libia la vrema aia. Nu ştiam nimic despre lumea arabă. Nici nu aveam de unde. Eram prea mic, iar şcoala nu te prea ajuta în acest sens. Doar eventual lectură suplimentară. Când tata s-a întors acasă, în primul concediu,…

Tata

Îmi place să cred că tata a fost unul dintre cei mai buni meseriaşi din România anilor ’70 şi ’80. Un om care a muncit enorm pentru a-şi câştiga respectul într-o perioadă în care carnetul de partid era mai important decât diploma de absolvire. Eram deosebit de mândru de fiecare dată când îl vedeam impunându-şi punctul de vedere în faţa celorlalţi. Tata a fost un om care a lăsat ceva în urma sa. A construit o mulţime de obiecive industriale în judeţul Prahova, de la…

Valea Călugărească

Din Valea Călugărească e tata. Acolo s-a născut. În satul Pantazi, mai precis, pe malul Teleajenului. La Valea Călugărească s-au căsătorit ai mei. La Valea Călugărească am făcut liceul. Acolo, la Valea Călugărească, am bătut toate dealurile care se văd cu ochii, legând, săpând şi recoltând viţa de vie care acum e istorie… Sâmbătă, pe ploaia aia nebună, am fost la Valea Călugărească, la vărul meu, Vali. Mama lui a fost sora mare a tatei. Şi, în plus, naşa mea de botez. Ţaţa, aşa cum…

Sfântul Nicolae

De Sfântul Nicolae, tata punea telefonul pe masă, ca să-l aibe la-ndemână. Făcuse cerere la Telefoane sau dăduse ceva şpagă, nu mai ţin minte, ca să ne pună fir lung la telefon. Fără o relaţie, stăteai lipit de telefon acolo unde ţi-l montaseră oamenii. Pe hol, de obicei. Şi ziceai sărut mâna. Alţii aşteptau ani în şir instalarea unui post telefonic. Ţin minte doi vecini care au aşteptat până a venit revoluţia şi abia atunci, cu chiu, cu vai, cu blesteme, au avut şi ei…