Jurnal de Cățel în România! Capitolul 1!

Sincer, nu prea îmi place titlul acesta: „Jurnal de Cățel în România”! Dar îl las așa. N-am nimic mai bun în cap la momentul acesta. Să începem așadar cu începutul! Mai întâi, așa e frumos, vreau să mă prezint. Mă numesc Laika. Laika Dobre! Luna trecută, în februarie adică, pe 21, am împlinit patru luni. M-am născut în comuna Dobra, undeva în județul Dâmbovița, pe șoseaua veche ce leagă Bucureștiul de Târgoviște. Ce tare: m-am născut la Dobra și mă cheamă Dobre! Provin dintr-o familie…

Jurnal de ghetou. Doar eu şi Tommy, Tommy Dobre, ne bucurăm pentru Mexic

Sincer, mi-a fost frică de arbitraj la meciul MEXIC – Brazilia, de la Fortaleza. Am şi scris. Turcul Cüneyt Çakır a condus însă impecabil. A fost, probabil, cel mai bun arbitraj de la actuala Cupă Mondială. O Cupă Mondială cu mari probleme din acest punct de vedere până acum. Şi n-a trecut nici o săptămână. Meciul MEXIC – Brazilia a fost, în acelaşi timp, unul dintre cele mai frumoasee de la FIFA World Cup 2014. Mexicanii mei au luptat exemplar. Am spus-o încă de la…

Mulţumesc, “tovarăşi”! De azi, la treabă!

Explicaţie foto: Marele Andrei Crăciun a luat autografe de la fete. Aici, alături de Alexandra. Sau “Alexantra”, cum s-a semnat, de emoţie, atunci când i-a acordat un autograf d.lui arhitect Motrescu!   Caut o tabletă de antinevralgic. Simt că în această dimineaţă e unicul meu prieten. Adică, singurul care-mi poate alina durerea de cap. Una enervantă, ce s-a ciubărit în “hard”-ul meu, ca un musafir nepoftit pus pe povestit una-alta, istorioare insipide, fără cap, fără coadă. O gură de cafea rămasă de aseară mă inviorează…

Jurnal de ghetou. Primul Paşte în Mexic! Cred că e primul!

E frumos să constaţi că oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu şi de patimile lui Hristos, aşa, din când în când. Chiar dacă e multă impocrizie în astfel de momente, e reconfortant să constaţi că oamenii chiar se apropie de ceva ce, până la urmă, nu e pe înţelesul lor. Nici măcar în imaginaţia lor. Dincolo de cărucioarele pline cu mâncare şi de mitocănia generalizată, rămâne Sărbătoarea în sine. Dau pariu că puţini înţeleg ce înseamnă aceste sărbători. Paşte, Crăciun, doar la astea două mă…

Jurnal de ghetou! Tommy Dobre şi-a sărbătorit Ziua de Naştere în Mexic!

Sălciile din “IOR” şi-au schimbat “lucul! Din “rocăriţe”, ele s-au transformat în “bros”! Şi-au donat pletele “credincioşilor”din Sectorul 3, care ieri au sărbătorit Floriile! Cetăţenii bruneţi, dar nu doar ei, s-au înghesuit pe la bisericile din cartier pentru a primi binecuvântarea preoţilor mai mult sau mai puţin simpatici, mai mult sau mai puţin credincioşi! Fără ghilimele! Eu de Florii am fost la cimitir. La “Mihai Bravu”, acolo unde sunt îngropaţi părinţii mei. În drum m-am oprit, însoţit fiind de soră-mea cea mare, Lea, şi de…

La mulţi ani, Tommy Dobre!

La cererea publiculu, voi posta o fotografie recentă cu Tommy. Tommy Dobre! Proaspăt castrat… Bietul de el. Şi acum, e trecut bine de miezul nopţii, e 1 fără 20, iar Tommy e lângă mine. Îi place, probabil, să audă tastatura laptopului şi zgomotul maşinii de spălat. Îl scarpin pe bărbie. Îi place al dracului de mult! Nu mai face aşa urât. De când l-am castrat, s-a liniştit. Îmi pare  rău pentru el, dar n-am avut ce face. Mai miaună uneori, se mai tăvălăşte, de ai…

Tommy Dobre

Mă uitam adineauri peste pozele făcute lui Tommy, Tommy Dobre, motanul nostru, de când el a devenit membru al familiei. Luna asta, pe 14, face un an. Avea doar o lună şi jumătate de viaţă şi 150 de grame în greutate atunci când doamna Anişoara l-a adus acasă. Le reamintesc celor care nu m-au citit la vremea respectivă că Tommy trebuia să ajungă la Miercurea Ciuc. A rămas însă în Sălăjan. Poate a fost norocul lui. Poate al nostru. Nici nu mai contează. Nu îmi…

La ce se gândeşte o pisică?

Tommy Dobre s-a făcut un vlăjgan. Avea 300 de grame când doamna Anişoara l-a adus acasă la începutul lui aprilie. Acum are aproape 4 luni şi peste un kilogram în greutate. E frumos! De viţă nobilă, Tommy Dobre, aşa cum l-au botezat fetele, se comportă ca atare. E mândru, pofticios, dar mai ales, şi asta nu are legătură cu originile, extrem de răsfăţat. Nimeni nu îl ceartă, nimeni nu îl bate, nimeni nu ţipă la el. Nu prea suportă să stea singur, dar, din păcate,…

Tommy Dobre

N-am iubit niciodată pisicile. E adevărat că nici n-am prea avut ocazia. Spun asta pentru că animalele ce mi-au marcat copilăria şi adolecenţa au fost câinii. Abia la câţiva ani de la Revoluţie am putut să spun că am pisica mea. Era una cu alb şi negru. Eram la Turia, în Covasna, în perioada când i-am administrat ferma lui Muhamad Maaz, un arab cu mulţi bani. Găsisem pisica într-o iesle, la vaci. Era mică şi simpatică. Am luat-o la mine în cameră, dar n-am putut…