Terorismul, moda Secolului XXI

terorism-ter

În urmă cu vreo cinci-şase ani dezbăteam alături de câţiva prieteni diverse probleme ale acestei lumi.

La un pahar, fireşte, atunci când oamenii normali uită de chestiunile mărunte, neînsemnate, devenind altruişti, fără ca acest derapaj să fie interpretat altfel decât ca fiind ceva firesc.

Ţin minte că, în timp ce unii spuneau că ne aşteaptă un viitor al păcii, al bunăstării, al dragostei, iar alţii, mai fatalişti, prognozau sfârşitul lumii, eu am afirmat atunci că secolul XXI va fi unul al terorismului, al terorii.

Şi mă bazam în afirmaţia mea pe o mulţime de argumente.

N-a râs nimeni de mine atunci. Cu atât mai mult acum.

Îi linişteam însă pe tovarăşii mei, îi liniştesc şi acum, că noi n-avem nicio treabă cu asta.

România e încă departe de tot ceea ce se întâmplă în Occident sau pe alte meridiane ale globului. Singurii terorişti, după mintea românului, ar putea fi băieţii ăia din Secuime, dar oamenii au alte probleme: cultura cartofului, animalele din bătătură, familia, etc. Ăştia sunt singurii “separatişti”, că, vorba aia, doar nu ne vor face probleme, nouă, ca majoritate, ruşii lipoveni, saşii, turcii din Dobrogea sau armenii.

De ţigani am uitat! Ups!

Am aflat despre “Masacrul de la Paris”, aşa cum îl numeşte o televiziune, de pe “feisbuc”! Apoi am citit câteva titluri pe agenţiile de presă.

Sincer, nu m-a mirat.

Din experienţa altor cazuri asemănătoare, o spun cu siguranţă, peste câteva zile, lumea va uita.

Aşa cum lumea a uitat de masacrele din fosta Iugoslavie, la graniţa cu România, de nenorocirile din Irak, din Libia, din America de Sud, din Afganistan, din Africa, din … Doamne, câte mai sunt…

Mă distrează reacţia presei din România, ce a mai rămas din ea, dar mai ales a televiziunilor (că românul la TV se uită) la un asemenea subiect. Se nasc peste noapte analişti militari, specialişti în lupte de stradă, iar despre incidentul de la Paris vorbeşte inclusiv primarul general al Capitalei! Să mori de râs, nu alta…

Astă-seară, la Academia Pam Pam, alături de alţi câţiva tovarăşi, toţi tobă de carte, dar mai ales de istorie, am dezbătut problema terorismului, având ca punct de plecare cele întâmplate la Paris. Unii şi-au reamintit de vorbele mele de acum câţiva ani. Nici nu era nevoie însă, pentru că periodic le împrospătez memoria  despre acea afirmaţie cu exemple clare.

Discuţia a derapat, alunecând pe panta religiei, tocmai la Ioan Botezătorul. Şi tot n-am ajuns la un numitor comun.

Aaa, am ajuns totuşi la unul! Toţi am fost de acord că noi, românii, suntem de fapt poporul ales. Dar, în acelaşi timp, singurii care nu înţelegem asta.

Fără cutremure, fără războaie, fără inundaţii sau uragane, fără … fără… fără multe, fără atentate teroriste, noi, românii, ne considerăm în continuare nişte năpăstuiţi, nişte oameni loviţi de soartă şi de vicisitudinile istoriei. Ne plângem de milă şi reacţionăm teatral la suferinţele altora, de peste mări şi ţări, deşi ne doare-n cur de omul de lângă noi.

Îmi e scârbă de fariseismul ăsta ieftin, pe care l-am întâlnit peste tot şi de care mă lovesc în continuare, aproape la orice oră din zi şi din noapte.

Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim o Românie lovită de un atentat terorist, de un tsunami, de un uragan, de un cutremur, de o molimă… Doamne, îmi e groază doar să mă gândesc…

Am plecat de la ceva şi am ajuns la altceva! Tipic pentru subsemnatul! N-a fost decât o divagaţie, n-o băgaţi în seamă!

PS: Înainte de a judeca ceva sau pe cineva, aprofundaţi problema, tati! Căutaţi cauza şi nu efectul. Vedeţi ce e şi până unde e adevărul.
Nu vă lăsaţi manipulaţi.
Uitaţi-vă în urmă şi verificaţi dacă în cazuri similare s-a luat vreodată o măsură…
Într-o discuţie particulară, tot în seara asta, cu un amic de 10 ori mai deştept decât mine, am venit cu o soluţie în ceea ce priveşte terorismul. Omul m-a înţeles, mi-a dat dreptate, dar a avut o singură obiecţie: “Tati, soluţia ta mergea acum 70-80 de ani”.

Asta e! Măcar m-am zbătut!

Foto: www.roportal.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *