Tommy Dobre

N-am iubit niciodată pisicile. E adevărat că nici n-am prea avut ocazia. Spun asta pentru că animalele ce mi-au marcat copilăria şi adolecenţa au fost câinii. Abia la câţiva ani de la Revoluţie am putut să spun că am pisica mea. Era una cu alb şi negru. Eram la Turia, în Covasna, în perioada când i-am administrat ferma lui Muhamad Maaz, un arab cu mulţi bani.

Găsisem pisica într-o iesle, la vaci. Era mică şi simpatică. Am luat-o la mine în cameră, dar n-am putut să o transform într-un animal de apartament, să zic aşa. Mă lipisem de ea, însă. Pentru prima oară în viaţă am avut ocazia să văd cum e treaba cu joaca de pisica cu şoarecele! Incredibil!

Mi-au omorât-o câinii ciobanilor, atunci când turma a coborât de la munte fără un avertisment prealabil.

Să revin la subiect!

Soacră-mea a avut o pisică. Se numea Leo, chiar dacă era fată. Niciodată n-am înţeles de ce o chema aşa. Incredibil câtă asemănare între animal şi stăpân! Pe pisica aia n-am putut pune mâna decât atunci când era în călduri. Leo nu asculta decât de soacră-mea. Rar o vedeam mergând pe parchet. Numai pe sus! Pe mobilă, pe uşi.

Nu răsturna însă nimic. Îmi aduc aminte cum, într-o zi, am răsturnat un ghiveci de flori în timp ce vroiam să deschid o fereastră. Am dat vina pe Leo. Soacră-mea nu s-a lăsat însă păcălită. “Tu l-ai dat jos”, mi-a zis, după care a plecat.

Leo a murit anul trecut, de bătrâneţe am impresia. Peste o lună, soacră-mea împlineşte o vârstă. Taman a doua zi de Paşte, aşa că iar voi petrece singur! Fetele ei au hotărât să-i facă cadou o pisică. Şi nu una oarecare, ci una de rasă.

Aşa au găsit un motan din rasa “British shorthair blue”, de doar 6 săptămâni. Motanul a sosit, pentru a-şi petrece restul Postului, în Sălăjan. Când l-au văzut fetele … s-a rupt filmul. Culmea e că şi mie mi-a plăcut foarte mult. Aşa că am hotărât să-l păstrăm, iar soacră-mii să-i căutăm alt pisoi.

Fetele l-au botezat Tommy. Tommy Dobre, aşa cum Dacia noastră se numeşte Bambina Dobre. Adică face parte din familie! Tommy are deja trei zile de când a intrat în familie. E foarte simpatic!

Sper să aibă viaţă lungă şi să ne facă viaţa mai frumoasă.

Soră-mea, Lea, mi-a zis că Edi, fratele nostru mai mare, i-a luat Marei, fiica sa, un câine lup! Cadou! A fost greşeala vieţii lui. Nevasta şi soacra i-au sărit în cap. Nu vreau să-mi închipui ce a făcut câinele ăla într-un apartament în care şi praful se aşeza în ordine. Atât de încolţit a fost frate-miu, încât atunci când l-am sunat să-l scot din atmosferă n-a vrut să recunoască nimic: “N-am luat, mă, niciun câine”, mi-a zis el morocănos, aşa cum doar el ştie să fie!

Tommy al meu face frumos la tăviţă încă din prima zi în care a aterizat în Sălăjan, mă trezeşte la 4 dimineaţă pentru că are chef de joacă, e extrem de curios şi face mofturi la mâncare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *