UEFA European Under-17 Championship. Azi, marea finală!

UEFA
foto: www.uefa.com

Întotdeauna când nu am reuşit să fac ceva, am dat vina pe timp. De fapt, pe lipsa timpului. E cea mai bună scuză atunci când vrei să-ţi justifici lipsa de interes pentru una sau pentru alta.

Cred că e prima oară când urmăresc de la cap la coadă un turneu de juniori. Poate unde a fost şi obligaţie de serviciu. Poate! Sau poate unde am avut şi ceva mai mult timp liber. Iar aduc în discuţie timpul! Nu, până la urmă cred că e vorba de un interes mai mare faţă de lucrurile cu adevărat importante.

În ultimele luni, de când am renunţat la ziar şi m-am concentrat atât pe ceea ce transmite Eurosport-ul, cât şi pe alte transmisii, altele decât ale meciurilor din minunata Ligă I, am descoperit o mulţime de lucruri, repet, cu adevărat importante.

Aşa am ajuns să fiu la curent cu tot ceea ce se întâmplă într-o mulţime de discipline sportive despre care scriam, ca jurnalist, după deja celebră metodă “copy/paste”.

Unii râd probabil în continuare de mine când văd că, în pregătirea unui meci, îmi scriu toate notiţele de mână. Aşa m-am obişnuit însă şi îmi e greu să fac altfel. Principalul meu argument e acela că, în timp ce notez ceea ce citesc, îmi rămâne mult mai clar în minte informaţia. Îmi amintesc de prima mea competiţie majoră ca ziarist în devenire.

Aceasta a fost Cupa Mondială de fotbal din 1978, din Argentina. Până la ora acelui turneu final aveam scrise deja câteva caiete cu fel de fel de notiţe, din toate sporturile. Altfel nu mi-aş fi putut aminti în anul de graţie 2014 că Rosemarie Ackermann a fost prima femeie din istorie care a reuşit să sară  2 metri,  că nemţii au atins prima oară mingea în finala Campionatului Mondial din 1974 abia după ce olandezul Neeskens le-a dat gol din penalty, că Bettega a marcat în minutul 67 al meciului Italia – Argentina 1-0 de la Mondialul următor sau că ploieşteanul Cristian Ponta a fost primul român campion european la nataţie.

Am şi acum, aici, în debaraua din Mexic, foile de la primele meciuri comentate la Sport 1 acum nouă ani. Aşa cum am toată documentarea de când prestez la Eurosport.

Am comentat în urmă cu aproape două săptămâni meciul inaugural al Campionatului European sub 17 ani din Malta. A fost Germania – Elveţia. De atunci, chiar şi când n-am comentat, tot citesc despre puştii ăştia, dar şi despre cei care câştigau cu ani în urmă acest turneu. Şi aşa găsesc o mulţime de lucruri interesante, despre care habar n-aveam. Şi, pe cuvânt, e greu să-ţi găseşti documentaţie pentru nivelul ăsta de vârstă.

Interviurile date de antrenori sau de jucători sunt adevărate teme de meditaţie. Se vorbeşte despre filozofie în fotbal, despre mentalitate, despre modestie, despre muncă, despre ceea ce înseamnă un turneu final la o asemenea vârstă.

Azi, de la ora 20.00 (voi intra însă mai devreme cu un sfert de ceas în comentariu), se joacă finala CE Under 17: Olanda – Germania.

Îi ştiu deja pe puştii din cele două echipe. Şi dau pariu că, nu peste mult timp, băieţi ca Yanick van Osch, Keziaj Veendorp, Antony Berenstein, Kenneth Paal, Ryan Ledson şi Adam Armstrong vor juca la un Mondial sau la un European al celor mari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *