La ora la care Stuttgart-ul marca de zor în poarta caporalilor pe “Naţional Arena”, eu trecusem deja în faza a doua a grupelor turneului final al Campionatului Mondial de fotbal din 1978. Da, Argentina!
Am zis că dacă tot am mai importat ceva de la poporul american prieten, iar mâine e “vinerea neagră”, să dau o fugă la Altex să-i întreb pe băieţi ce anume ieftinesc tomorow. Acum o săptămână, când am auzit pentru prima oară de expresia asta cu “vinerea neagră” (ştiu, sunt un ignorant!), am crezut că e vorba despre vreun atac cibernetic, ceva de genul “virusul cutare” sau “virusul cutărică”. M-a lămurit în cele din urmă un băiat mult mai deştept ca mine.
Revin! Am fost la Altex, ăla de pe Pallady, de la ieşirea spre autostrada spre Constanţa. De acolo mi-am cumpărat frigider şi maşină de spălat în primăvară, după ce m-am mutat în Mexic. Îmi place să merg acolo (au şi Real şi Metro şi Obi) pentru că nu e nici dracu’. Nu ştiu ce studii de piaţă au făcut oamenii înainte de a amplasa centrul comercial acolo, dar sigur au dat-o în bară. Până şi microbuzele care duc gratis eventualii cumpărărtori la locul cu pricina sunt mai tot timpul goale. Nimeni de la Altex n-a ştiut să-mi spună ce produse anume vor fi ieftinite mâine, aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc de dimineaţă, la ora 9.00 când se deschide, şi să aflu. Mă interesează o nenorocită de memorie externă, ca să transfer miile de poze făcute în ultimii ani şi stocate pe laptop. Una de 500 de GB, aşa cum mi-a recomandat Christian, prietenul meu, e undeva la 3,5 milioane. Cea mai ieftină. Am fost şi în Real. Aici sunt parcă mai ieftine. Până la urmă tot Christian m-a scos din căcat. “Am un calculator de vânzare. Ne înţelegem. Îl ştii doar. Are monitor LCD mare. Nu are mouse, în rest e OK. Poţi ţine liniştit fotografiile în el”, mi-a zis el. Aşa că am rezolvat şi problema asta. De la Real mi-am luat două DVD-uri şi o pungă de cafea nemţească, d’aia bună. Pe un DVD am Cupa Mondială din 1978, iar pe celălalt pe aia din 1982. Sunt Cupele Mondiale cele mai dragi mie.
Tocmai ce a marcat Luque golul de 5-0 din acel de pomină Argentina – Peru, şi echipa lui Cesar Menotti e în finală. Sună telefonul: Christian. “Să nu îmi spui cât e scorul la caporali că nu mă interesează”, îl iau tare! “Tati, e măcel! E pauză. Chiar nu te interesează?”, insistă Christian. “N-auzi că mă doare undeva de echipa lui gigi”, mă ţin tare, şi negociem din nou calculatorul promis prin telefon cu doar câteva ore mai devreme, deşi am stabilit deja preţul. “Chiar nu vrei să ştii cât e scorul? E de bine”, zice el. Nu ştiu de ce, dar uit mereu că prietenul meu nu e stelist. E cu FC Argeş, doar e din Piteşti. Ce tare a fost duminică seară. “Tati, ce week-end am avut”, zice el. “Petrolul a bătut, Borussia a învins şi ea. Până şi Borussia II a câştigat, Şaize (aşa cum îi zic fanii Borussiei rivalei Schalke 04) a mâncat bătaie. Şi Bayern a călcat strâmb. Dacă mai bătea şi Argeşul era de vis”. Ce băiat!
După ce îmi spune că e 4-0 pentru Stuttgart, pun pauză pe DVD şi dau pe ProTV. Aşa era! Brusc mi-am revenit! Ce face o veste bună din moralul omului! E energizant curat. Mă uit până la final şi regret că Stuttgart n-a mai dat vreo 4-5, deşi ocazii a avut cu carul. Mai butonez şi prind meciul pe un alt canal. Ce diferenţă de comentariu între tandemul Felix Drăghici – Costi Mocanu şi restul… De fapt nici nu poţi face comparaţie. Nu-i iubesc eu pe ăştia de la ProTV, dar când e, e!
Mă apuc de scris tâmpenii pe blog. Las televizorul pe TVR 1 la emisiunea aia a lui Moise Guran. Nu e rea. Becul de la veioza de pe birou se duce dracului. Caut un canal care să-mi dea din lumina lui pe tastatură. Şi, tot butonând, descopăr pe acelaşi ProTV că a început de mai bine de un sfert de oră filmul “Maradona”, al lui Emir Kusturica. L-am văzut de zece ori, dar nu mă satur. Maradona e un geniu. La fel şi Kusturica. În pauzele de reclamă bag câte o ţigară pe hol. Şi, uite aşa, iar m-a prins 3 dimineaţa! Iar la 6 mă trezesc să duc fetele la şcoală. Apoi dau totuşi o fugă la Altex, doar, aşa, de pamplezir.