„Tati, ce dracului cauți aici? Ai venit la concurs?! Ce băiat! Păi, nu știi că?…”, îmi spuneau oamenii din TVR, cei care mă cunoșteau firește, ori de câte ori mă zăreau prin curtea televiziunii publice.
Îmi făcusem un obicei, în anii trecuți, mulți, să particip la concursurile organizate de Televiziunea Română. „Liberă și Independentă”!
Mergeam, așa, la mișto, eram conștient că nu aveam vreo șansă. Mi se făcuse dor de „interviuri”, de „examene”, așa că mergeam, acolo, în „Dorobanți”, ori de câte ori TVR-ul scotea la concurs vreun post. De redactor, de producător. Oamenii, fie vorba între noi, erau civilizați. Mă sunau după ce aplicam, mă programau, apoi, după concurs, mă sunau iarăși și mă anunțau, cu regret, că nu am reușit! Era superb!
Ca ploieștean și mare iubitor de Toma Caragiu o știam pe aia: „Concursul se ține joi, dar postul e ocupat de marți”! Așa că nu îmi făceam nici măcar o dată iluzii.
Au trecut, așa cum am mai spus, mulți ani de atunci. Între timp, TVR-ul a ajuns la faliment. La al nu știu câtelea faliment! Cel puțin teoretic.
Mărturisesc faptul că încă sunt un fidel telespectator al televiziunii publice. Chiar azi dimineață mă uitam pe „TVR HD” la o emisiune a lui Cristian Tabără, fost la Pro TV. „Exclusiv în România” se numește. Subiectele sunt uneori interesante. Nici nu mai știu dacă există cu adevărat emisiunea cu pricina, pentru că de fiecare dată, la finalul emisiunilor pe care le urmăresc, scrie „TVR 2009” sau „TVR 2010”. Mă rog!
„Tati, e greu să ajungi în TVR. Aproape imposibil”, îmi spunea un alt amic în perioada în care mă încăpățânam să particip la examenele de care am amintit. Știam acest amănunt. Ca să ajungi în TVR era musai să ai pe cineva, acolo, în interior. Cel mai nimerit era să ai o rudă. Nu știți vorba aia?! Cică dacă strigi în curtea TVR-ului „mamă”, se deschid toate ferestrele!
Revin la falimentul TVR-ului, de care am amintit. În ultimii ani s-a tot discutat pe seama acestui subiect. Cică nu se mai angajează, nici măcar pe pile, pe nimic, ba mai mult, că se dă afară. Un vecin al meu, de aici, din Ferentari, înjură de un an și jumătate, de când îl cunosc, birocrația și mafia din TVR. Iar ăsta e frigotehnist! Avea o promisiune de angajare. Chiar se lăuda că de la 1 noiembrie începe. 1 noiembrie trecut! S-au dus dracului toate visele lui, toate planurile. Chiar i-am zis, așa, ca să-i alin dezamăgirea: „Tati, eu știu ce e acolo, la TVR. E greu să te angajezi. Nu te mai lăuda că ai pe cutare sau pe cutărică”. El o ținea una și bună, că se angajează. O ține și acum! Cred că l-a lovit damblaua, pentru că nu e angajat nici în ziua de azi nicăieri!
Deși falimentară, cel puțin teoretic (mă repet cu această expresie!), televiziunea publică angajează. Nu e zi de la Dumnezeu în ultima vreme să nu butonez și să nu descopăr o figură nouă. De fapt, cele mai multe sunt figuri vechi, venite de la televiziunile particulare, dar care, iată, își găsesc un culcuș la instituția din Calea Dorobanților. Sunt oameni de la Pro TV, de la Prima TV, de la televiziunile de nișă, gen Realitatea, Antena 3 sau RTV, etc, etc! E o nebunie!
Și eu vorbesc doar despre oamenii ce se văd pe sticlă! Nici nu vreau să mă gândesc ce e pe alte posturi, alea din „spatele ecranului”! Postul ăla de frigotehnist sau de om de întreținere, că nu mai știu exact, postul prietenului meu din Ferentari, e dat demult! Sunt sigur de asta.
Unde e mai sigur și mai călduros dacă nu la televiziunea publică?!
Promit că de săptămâna viitoare încep să răsfoiesc iarăși site-ul TVR și să mă înscriu la concurs în cazul în care găsesc vreun post scos la mezat! Indiferent de domeniu. Aș aplica și pentru postul de frigotehnist! Așa, ca să-i fac în ciudă vecinului meu în cazul în care voi fi acceptat!
Promit, de asemenea, că îi voi trimite inclusiv lui Moș Crăciun o scrisoare în acest sens, în care să-i spun că îmi doresc să ajung și eu la televiziunea publică. În viața asta, nu în alta!
Poate mă rezolvă moșul la „TVF”, adică la Televiziunea Finlandeză. Vă spun sincer, m-aș băga! Televiziune publică să fie!
PS: Am scris la caterincă „TVF”! Nici nu știu cum se numește „TVR”-ul finlandez!