Wellington

Meciul României contra Scotiei e deja istorie. Cu toate acestea, jocul foarte bun practicat de “stejarii” lui Romeo Gontineac e în continuare ladat de cei porezenti la Cupa Mondiala la rugby din Noua Zeelanda.
Dupa meciul de ieri, de la Invercargill, am urmarit alaturi de antrenorul Romeo Gontineac meciul Argentina – Anglia, echipele cu care România se va întâlni în urmatoarele doua partide.
Romeo Gontineac era înca sub influenta rezultatului. Vorbea despre cele 8 minute fatidice ale confruntarii de la Invercargill. Cauta explicatii, nu si vinbovati. Le-a dat liber elevilor sai si a încercat, alaturi de triomisul special al eVZN în Noua Zeelanda, sa gaseasca cauzele unui esec, care l-a dezamagit pe Gontineac. N-am ajuns la nicio cocluzie…
Dimineata am plecat spre Wellington, pentrt meciul Africa de Sud – Tara Galilor. Au batut campionii mondiali, la capatul unui meci dominat, o spun cifrele, de galezi.
În ciuda ploii si a temperaturii scazute, aproximativ 5-6 grade Celsius, stadionul din Wellington a fost plin, iar spectacolul cu adevarat ireal.
Zeci de nii de turisti si de localnici au luat cu asalt “Regional Stadium” din Wellington pentru a vedea una dintre cele mai tari confruntari din faza grupelor.
Am parasit Invercargill pe la prânz. La aeroportul din localitate, unul pe care aterizezpa rar avioane, e liniste. Nu exista control coporal. Nici macar pentru bagajele de mâna. Ramâi uluit de naivitatea oamneilor, în confditiile în care SUA comemoreaza atentatele de la 11 septembrie 2001.
Dupa mai putin de doua ore de zbor, aterizez la Wellington. E altceva d mult mnai multa civilizatie. În Sud era haos. M-am plimbat prin Invercargill, azi dimineata, singur. Strazile pustii faceau decorul ireal. Era ca dupa un atac nuclear!
Wellington e altceva. Orasul e cocotat pe tarm. Casele sunt construite pe stânci într-un efort suprem al oamenilor care au vrut sa arate ca sunt în stare sa se ia la trânta cu natura.
“Regional Stadium” se afla sânga gara din Wellington. Cu doua ore înainte de meci, arena e luata cu asalt. Suporteri sud-africanu si galezi, din Noua zeelanda sau veniti din tarile lor, creaza un psectacol incredibil pe strazile din Wellington. Nu exista conflicte. Fanii celor doua tabere beau împreuna bere la cârciumile din oras ori la stadion, merg alaturi si se fotografiaza încontinuu.
Ploua mocaneste, dar nimeni nu se sinchiseste de vremea rea. La “Media Center”, o tânara voluntara ma întâmpina zâmbind. Îmi spune ceva, dar nu înteleg. Repeta, dar degeaba! Îmi arata mâna dreapta, pe care era scris ceva aproape indescifrabil. Dupa mai multe încercari, îmi dau seama ca fata scrisese “Buna ziua”, fonetic, dar pronunta groaznic. “Am vrutr sa va fac o supriza. Stiam ca sunteti singurul român prezent aici, în Noua Zeelanda”, îmi zice ea.
O mai învat câteva cuvinte în limba româna, dupa care îmi iau la revedere, asigurând-o ca se descurca excelent în limba lui Eminescu!
Africa de Sud – Tara Galilor a fost un spectacol total. Galezii si sud-africanii parasesc “Regional Stadium” la brat. Respectul e unul greu de înteles pentru cei familiarizati cu alte sporturi.
Suna telefonul. Cineva din tara îmi spune ca Steaua a fost ridiculizata la Medias, iar Otelul crucificata acasa de CFR Cluj. Îi raspund ca nu ma intereseaza, chiar daca pentru multi Liga I e mult mai importanta decât Cupa Mondiala la Rugby…

One thought on “Wellington

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *