Începând cu 1999, ziua de 1 martie n-a fost pentru mine decât un nou prilej de tristeţe, de aduceri aminte, de reflexii, de păreri de rău, de jurăminte. La fel şi 8 martie. La fel şi Paştele şi Crăciunul. După ce a murit mama, n-am mai oferit mărţişoare. Cred că doar Leei, soră-mea, şi Anei Maria, fetiţa ei. Nu îmi mai amintesc, însă prea bine. A apărut însă doamna Anişoara. Apoi fetele, şi toate la un loc m-au ajutat să preţuiesc din nou, e adevărat nu în aceeaşi măsură ca până atunci, ziua de 1 martie. M-am rezumat însă doar la ele. De obicei, de 1 martie, mă eschivam. Mă fofilam sau pur şi simplu mă făceam că plouă. Nu ştiu, e greu de explicat acest boicot împotriva primăverii. Ieri, de 1 martie, aceeaşi poveste. M-am simţit însă mai nasol ca niciodată când mă uitam în jurul meu şi vedeam ce se întâmplă. Un mărţişor, un bucheţel de ghiocei, o frezie ameţită, o lalea aşişderea. Nu conta. Apoi Oana Dan, o colegă de la Online, i s-a plâns unui alt coleg, Dan Arsenie, că Adi Dobre – Tati nu i-a adus mărţişor. M-am simţit ca ultimul gunoi. Am căutat o scuză.
Azi dimineaţă m-am dus în piaţă şi am luat mărţişoare la toate fetele de la Online!
niciodata n-am fost mai trista! am cele mai multe defecte dintre toti oamenii,dar stiu ca am o mare calitate:stiu sa iubesc! stiu sa iubesc si sa fiu fidela si nu ma supăr!oricat m-as criza pe moment,nu pot sa tin supărare,nu pot urî,pot să trec peste absolut orice,pentru ca şi mie îmi iartă Dumnezeu multe,chiar şi faptul că mi-am facut curaj să scriu asta!după ce ai mei n-au mai fost,mi-am promis şi le-am promis(pt.că asta şi-au dorit),să am grijă de ceea ce a rămas după ei.am stat şi m-am gândit că cel mai sfânt şi mai valoros lucru rămas după ei suntem noi,cei patru copii ai lor.cum au fost sau n-au fost ai noştrii,stiu că ne-au iubit enorm şi au făcut nişte sacrificii fantastice,pe care noi cu mintea îngustă de acum,avem impresia că le facem pt.copiii noştrii,greşit!
anul acesta peste fix o lună şi o zi,se fac 7ani de când tata numai este şi 12 ani de când mama numai este,ani de dor şi durere mai grei şi mai apăsători decât cancerul!odată cu trecerea timpului durerea apasă mai tare decât mi-aş fii putut imagina!durerea singurătăţii!nici o boală din lume nu doare mai tare decât singurătatea.doare pt că nu mi-am putut ţine promisiunea făcută părinţilor mei,aceea de a avea grija de fraţii mei,aceea de a-i aduna într-o familie,aceea de a păstra rădăcina familiei,rădăcina din care copiii noştrii să crească ca o tulpină adevărată şi verticală.nu s-a putut,îmi cer iertare!
port în suflet amărăciunea că,ai mei copii nu şi-au cunoscut bunicii,în schimb sunt f.fericită că le păstrează amintirea vie şi îi respectă ca şi cum i-ar fi cunoscut.
Ma impresionat putin povestea ta:( si eu mi-am pierdut tatal cand aveam 2 ani si nu stiu cum arata decat din poze….mama s-a chinuit sa ma creasca vreo 10 ani apoi a aparut unu care cica e “tata”, dar mie nu-mi prea place in fine mama nu e casatorita cu el insa stau impreuna….
Niciodata nu e prea tarziu nimic!
… felicitari! pentru curaj si mai ales pentru argumentatie! pacat ca nu ti-ai adus aminte de gasca de fete de la online, care nu a prins 1 martie la evz… pe mess, la telefon… meritau o vorba! pentru unii, 1 martie de acum a semanat cu zilele tale triste, de 1 martie, triste ale tale! cu bine,
o ex-fata de la online…
La noi in Botosani si prin partile invecinate am inteles….e o alta prostie…ca de 1 martie fetele sa puna martisor la baietii…:)) e precum ai da un buchet de flori la baietii..da nai ce sa-i faci asa am fost educati de mici, de 1 martie fetele trebuie sa dea la baietii…
ceea ce nu am amintit este ca:indiferent de situatie,grea sau usoara,nu mi-am plins de mila,nu suport aceast sentiment!am mers mai departe cu fruntea sus,fericita pentru fiecare zi pe care am avut norocul s-o apuc,pentru fiecare lucru ce mi s-a intamplat si am tratat fiecare zi,ca pe o SARBATOARE!
zilele fiecaruia sunt un dar ,un dar personal si trebuie sa ne bucuram,pentru ca traim!(se poate si mai rau)
iar atunci cand iti este mai greu,ROAGA-TE!puterea rugaciunii este nemarginita si astfel iti hranesti sufletul,pentru ca nu numai trupul are nevoie de hrana.
fa asa si vei trai altfel!