Nostalgie!

E ora 02.05. Mai am putin si termin supa fetelor. In paralel cu gatitul am facut revista presei, am scris pe blog (scriu in continuare), iar in acest moment ascult Abba. Mai devreme mi-am rasfatat auzul cu Alison Moyet, dar si cu baietii de la A-Ha. Si uite asa imi amintesc de noptile in care o gaseam pe mama in bucatarie gatind, “pentru ca doar acum noaptea e, mama, presiune la gaze”, imi explica ea. In casa era frig. Cred ca acesta era si motivul…

Box. Cite ceva despre nobila arta

Un prieten, Bogdan Gherasim (alias Ronaldo), ma certa ieri ca nu scriu pe blog nimic despre box. “Mai faci si un magazin saptaminal la Sport 1, sa-ti fie rusine”, a fost finalul reprosului. N-am vorbit chiar niciodata despre box pe acest blog. A fost o scapare. Ce rost are insa sa iti dai cu parerea despre o disciplina care nu face rating la noi decit ocazional. Din respect pentru marii campioni de afara? Cred ca macar pentru ei si tot trebuie sa mai bagam in…

Craciun fericit…

Dam telefoane, trimtem sms-uri, mail-uri, ne uitam la televizor, ascultam la radio si ne prefacem ca avem un Craciun fericit. Uram de bine si celor de care n-am vrea sa mai auzim, dupa principiul ca de sarbatori e bine sa te-mpaci cu toata lumea si constatam cu o oarecare satisfactie ca unul sau altul nu ne-a uitat. E o inflatie de zimbete de fatada, minciuni pe post de adevar absolut, juraminte strimbe, promisiuni fara acoperire si mitocanisme. Frustrarile reapar in aceasta perioada mai abitir ca…

Rangers – Celtic 0-1

Marturisesc ca m-am bucurat pentru Celtic. Nu-mi pot ascunde simpatia pentru catolicii din Glasgow. Sper insa ca asta sa nu se fii simtit in comentariul meu. Rangers – Celtic a fost si de aceasta data un regal fotbalistic. Un Ibrox Park incredibil, doua formatii supermotivate, un fotbal total. Poate mai tacticizat decit in alte situatii, dar, in esenta, un derby adevarat. Ma bucur ca in ultimii doi ani si jumatate, de cind Sport 1 emite in Romania, n-am ratat nici un Old Firm. Acum a…

In concediu

Ce bine e in concediu! Fara ziare, fara televizor, fara stiri de cacao, fara obligatii profesionale de toata jena… Doar cu Sport 1. Recunosc faptul ca fetele mele, fara care in 2008 am stat mai bine de doua luni si jumatate (tot din cauza meseriei! Stiu, stiu! Daca nu-mi convine, sa-mi caut de munca! Doar ca eu nu ma pling. Doar fac  constatari!) m-au cam doborit. M-au facut la conditia fizica! E bine ca pina la urma macar experienta mi-a fost de folos. Era si…

22 decembrie 1989

Primisem deja vacanta. Dupa incidentele de la Timisoara, autoritatile comuniste s-au temut ca nu cumva studentii din celelalte centre universitare sa se revolte si i-au trimis pe toti acasa. Pina la urma tot studentii au fost sufletul Revolutiei din decembrie 1989. Urmarisem evenimentele de la Timisoara pe US (ultra scurte), la “Europa libera”. Scala “VF”-ului meu se bulise in camin, intr-o seara (sa fi fost 18 sau 19 decembrie), cind Marinica (Ion Marian) colegul meu mi-a cerut radioul sa asculte si el ce spune “Europa…

Ruga pentru parinti

Nici cind nu le simt lipsa mai mult ca de sarbatori, fie Paste, fie Craciun. In ajunul acestor mari praznice, milioane de ginduri si un numar infinit de amintiri zboara in jurul meu rupindu-ma de realitate. Unele ma ucid, pentru ca, instantaneu, altele sa ma readuca la viata. Inchid ochii si ii vad zimbitori, ca in fotografia ciudat de proaspata de pe crucea mormintului lor. Le urez “La Multi Ani”, chiar daca stiu ca nu ma aud. Le multumesc pentru tot ce au facut pentru…

ADI DOBRE: Marea abureală

“La DNA este chemat câte un «om de fotbal» din lotul evazioniştilor. Aceştia intră pe poarta instituţiei, beau o cafea cu procurorii, după care pleacă la treburile lor. Fără să dea explicaţii.” Mai tineţi minte celebrul moment zero din fotbalul românesc? Acea întâlnire a conducătorilor de cluburi din prima divizie de-acum câţiva ani, în care lumea promitea, după ore de discuţii în cel mai pur stil mafiot, că blaturile din fotbalul românesc vor fi îngropate. Şi, în sprijinul celor stabilite, blatiştii cereau, cu ipocrizie, un…

ADI DOBRE: Antrenor în Liga lui Mitică

E greu să fii antrenor de fotbal în România. Nu contează că e sau nu e criză financiară. Ăsta e doar un amănunt de culoare. Nici măcar eşalonul în care profesezi nu mai e determinant în această meserie. În România, omul de pe bancă e permanent la cheremul şi la toanele patronului. Cum 99,9 la sută dintre tehnicieni provin din rândul foştilor jucători, adică oameni care au mâncat fotbalul pe pâine încă de mici, e frustrant să vezi cum unul care a spart seminţe o…