Nu cred că m-aş putea lipsi vreodată de mijloacele de transport în comun. În primul rând pentru că nu sunt un tip comod. Apoi pentru că îmi place să simt pulsul oamenilor, să le ascult poveştile, să le urmăresc gesturile, să le intuiesc reacţiile, să le înţeleg chiar şi gândurile. Recunosc, îmi place mult mai mult metroul decât orice alt mijloc de transport. Asta în Bucureşti. Urăsc transportul de suprafaţă din mai multe motive: aglomeraţie, mirosuri dintre cele mai diverse, hoţi, mulţi hoţi. Folosesc transportul…

A trecut deja o lună din noul an. Parcă prea repede! Aşa ţi se pare atunci când chiar eşti ocupat. Şi uite, aşa, deşi mi-am propus, am omis să scriu despre Adriano Celentano, care pe 6 ianuarie a împlinit 72 de ani. Mama mă lăsa uneori să cred că mi-a pus numele de Adrian inspirată fiind de celebrul cântăreţ italian, cel care în anii ’60 făcea ravagii printre simpatizantele de pe tot globul. Ţin minte că şi mie mi-a plăcut Celentano. Ai mei îl ascultau…

Zilele trecute mi-am plătit impozitele. O datorie, de fapt o obligaţie, devenită reflex la fiecare sfârşit sau început de an, depinde de lichidităţi. N-am simţit niciodată vreun sentiment înălţător în momentul în care mi-am achitat dările către stat. Nimic de genul: “mi-am făcut datoria faţă de ţară”. În cazul meu e o senzaţie ciudată. E un amestec de silă şi frustrare. Şi de fiecare dată când îmi plătesc impozitele mă întreb cu ce vine statul în întâmpinarea mea. Lucrez la patron, sunt asigurat medical la…