Ce ţară de cacao…
Merg prin ţară şi îmi plânge sufletul când văd cum au ajuns oamenii în România. De puturoşţi nu am milă, ca să-l parafrazez pe motanul Dănilă din Veronica, dar sunt mulţi, foarte mulţi, care îşi duc cu demnitate crucea. Nu cerşesc, nu imploră ajutor… Îşi văd de treabă şi, probabil, sunt fericiţi în nefericirea lor. Când aud de unde eşti, se uită la tine mai întâi cu puţină curiozitate, apoi, cu ceva invidie, după care vine acel sentiment pe care eu îl simt şi acum,…