Ce ţară de cacao…

Merg prin ţară şi îmi plânge sufletul când văd cum au ajuns oamenii în România. De puturoşţi nu am milă, ca să-l parafrazez pe motanul Dănilă din Veronica, dar sunt mulţi, foarte mulţi, care îşi duc cu demnitate crucea. Nu cerşesc, nu imploră ajutor… Îşi văd de treabă şi, probabil, sunt fericiţi în nefericirea lor. Când aud de unde eşti, se uită la tine mai întâi cu puţină curiozitate, apoi, cu ceva invidie, după care vine acel sentiment pe care eu îl simt şi acum,…

La ce se gândeşte o pisică?

Tommy Dobre s-a făcut un vlăjgan. Avea 300 de grame când doamna Anişoara l-a adus acasă la începutul lui aprilie. Acum are aproape 4 luni şi peste un kilogram în greutate. E frumos! De viţă nobilă, Tommy Dobre, aşa cum l-au botezat fetele, se comportă ca atare. E mândru, pofticios, dar mai ales, şi asta nu are legătură cu originile, extrem de răsfăţat. Nimeni nu îl ceartă, nimeni nu îl bate, nimeni nu ţipă la el. Nu prea suportă să stea singur, dar, din păcate,…

Nea Imi. Apropo de domni!

Am fost ieri la Braşov, la finala Cupei României, împreună cu Cipic. Ne-am dus mai mult, aşa, de pamplezir (vorba Ziţii). Fie vorba între noi, Cipic a insistat să mergem. Şi asta pentru că vroia să dea ochi cu Emeric Ienei. Sunt prieteni buni. Dar cu cine nu e prieten Cipic? Şi uite aşa, am stat la masă, preţ de vreo două ore, cu omul care a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986 cu Steaua! Îmi place să cred că am o relaţie specială cu…

Curtea de Argeş. Meşterul Manole

Pentru că ţin foarte mult la educaţia fetelor mele, sâmbătă le-am urcat în maşină şi le-am dus la Curtea de Argeş. Le-am povestit cu câteva zile înainte inclusiv legenda Meşterului Manole şi într-atât de interesate de subiect au fost, încât nu mi-a luat prea mult să le conving să meargă. Ştiau de asemenea că vor vedea în interiorul mănăstirii Curtea de Argeş mormintele primilor regi ai României, Carol I şi Ferdinand, şi ale soţiilor lor, personaje pe care Alexandra şi Larisa, la doar 6 ani…

Ole, ole, mulţumim Petrolule!

Acesta a fost refrenul pe care fetele mele mi l-au cântat în seara asta pe drumul de întoarcere de la Ploieşti. Deşi nu dormiseră decât vreo 7 ore azi noapte, Alexandra şi Larisa s-au trezit, au îmbrăcat tricourile cu Fenerbahçe, “galben-albastre” şi mi-au zis: “Tati, suntem gata”. Şi am pornit spre Strejnic, acolo unde petroliştii s-au “călcat” în picioare să asiste pe viu la derbyul cu Mioveniul, decisiv, sau, mă rog, aproape decisiv, pentru promovare. Iar Petrolul a făcut o primă repriză perfectă, cea mai…

Nostalgie de primăvară

Cineva, un prieten, mă certa zilele trecute: “N-ai mai scris de la Paşte. Aştepţi cumva Înălţarea, ca să te apuci din nou de scris pe blog?”. Uite că n-am aşteptat Înălţarea. Mi-am luat inima în dinţi şi m-am apucat de scris. Dar despre ce să scriu? Despre ceea ce se întâmplă în aceste zile la Evenimentul zilei? Despre Oţelul, care a cucerit primul titlu din istorie? Despre ce? Am preferat să tac. Mă simt, vorba lui Daniel Conţescu, ca un căcat. Tăcerea mea a fost,…