La Padina (2)

Am scris pe fugă în Evz (print şi online) un reportaj despre Padina. A fost unul dintre cele mai citite materiale de ieri, 10 august! Iată materialul: În timp ce unii încearcă să se comporte demn în mijlocul naturii şi să ţină în viaţă turismul adevărat comportându-se civilizat, alţii se comportă ca în junglă. Pentru bucureşteanul sătul de căldura emanată de betoane şi asfalt, de gazele de eşapament şi de mitocănia cotidiană, cel mai bun remediu îl reprezintă muntele. Unii aleg confortul principalelor staţiuni de…

La Padina!

Ca prahovean, jur, mi-a fost ruşine sâmbătă când am ajuns la Padina. Şi asta chit că Padina e în Dâmboviţa şi nicidecum în Prahova! Mi-a fost ruşine în primul rând pentru faptul că în tinereţea mea n-am cotrobăit aşa cum ar fi trebuit Munţii Bucegi. Aţi observat, nu mă leg de alţi munţi, ci doar de ai mei, de Bucegi! Nici nu ştiu de ce… Neglijenţa mea se poate traduce în fel şi chip. Nici nu vreau să mă gândesc. Şi iar ajung la vorba…

M-am împrumutat de bani şi plec în Noua Zeelandă!

De şase luni mă chinui să scriu asta. De când am pus la cale cu Cipic plecarea în Noua Zeelandă, la Cupa Mondială de rugby încerc să trăiesc sentimentul ăla de împlinire dinaintea unei plecări, undeva, nici nu mai contează unde. E acea trăire care îi încearcă pe evadaţii de orice fel. Până azi n-am simţit asta. Nici măcar atunci când Cipic m-a ameninţat că îmi anulează biletul de Noua Zeelandă, deja emis! Voi fi singurul jurnalist român acreditat la Cupa Mondială din Noua Zeelandă.…