La mulţi ani!
La mulţi ani! Vă iubesc pe toţi şi vă aştept şi în 2013 să povestim, aici, pe blogul ăsta amărât! La mulţi ani şi la mulţi bani!
Month: December 2012
De prin lume adunate
E 1.47. AM! Mor de somn, dar trebuie să vă mai povestesc vreo două! Sunt în “41”. Vin de la soră-mea, Lea, din Drumul Taberei. Taxez regulamentar, vorba vine taxez, că acum nu mai sunt bilete nici pe transportul de suprafaţă. Pun chestia aia la aparat, iar ăla, după ce piuie asurzitor de vreo cinci-şase ori, semn că nu m-a luat în evidenţă, îşi face milă de mine şi îmi dă “verde”. Lângă mine, doi ţigani. Unul numără bani. Are în mîna stângă un teanc…
Viitorul sună bine! Cine o să ne plătească nouă pensia…
Un nene de aici, din Mexic, îmi spunea zilele trecute că România are totuşi o şansă să fie scoasă din şanţul în care ne-au băgat ăştia de conduc ţara de 22 de ani, beţi morţi şi fără permis de conducere. “Care-i şansa, tati?”, îl întreb eu curios. “Tineretul, domnu’! Generaţiile astea de vine”, îmi răspunde, în şoaptă, omul meu, de parcă mi-ar fi dezvăluit cine ştie ce formulă magică prin care România, gata, mâine s-ar şi sălta voioasă şi cu dor de viaţă din tristeţea…
Despre nimic. De fapt, despre democraţie. Dacă asta e democraţie
Sunt obosit. O spun de la început, ca să aveţi milă de mine înainte de a fi judecat pentru greşelile din cele ce urmează. Am vrut să scriu încă de aseară, dar era mult prea târziu. Acum e abia 00.48, ziua de sîmbătă, 28 decembrie 2012. Pardon, vineri! S-o gătat şi anul ista, cum zice ardeleanul! Dar despre asta voi vorbi altădată. Altceva am vrut să vă povestesc. Îmi place să mă laud cu faptul că de vreo patru-cinci ani nu mă mai uit la…
Crăciun fericit!
Încă e 25 decembrie, adică Sfânta Zi de Crăciun! Bag mâna în buzunar şi scot pachetul de ţigări. Număr: una, două, trei… şase ţigări. Mă uit la ceas. E abia 9. 9 seara. “Nu-mi ajung până mâine dimineaţă”, îmi zic. 311 nu vine. Nici 101. Stau în staţia de autobuz şi mă uit spre intersecţia Postăvarului cu Nicolae Grigorescu. Nu vine nimic. Chioşcul din staţie e deschis. Aici, de ani buni, se vând ceasuri, de toate felurile, şi cosmetice de doi lei. Mă aplec în…
Jurnal de ghetou! Noutăţi din Mexic
Am uitat să vă spun ceva. Moş Crăciun a sosit mai devreme la mine şi mi-a adus un calculator. La mâna a doua, dar e marfă. Prietenul Christian Clemens şi-a reînnoit garderoba, achiziţionându-şi un calculator nou, şi a renunţat la cel vechi. Cică stătea degeaba prin casă. Mi-a făcut un preţ bun, nu mie, ci lui Moş Crăciun adică (!), şi iată-mă cu sculă nouă. Aproape două săptămâni, însă, calculatorul meu a fost nefuncţional din cauza tastaturii, una şmecheră, cu “uairles”! Băga numai eorori. Am…
Jurnal de ghetou. Primul Crăciun în Mexic
N-a venit sfârşitul lumii, ăla despre care am aflat, aşa, în treacăt din redacţie, şi, ceva mai amplu, la frizerie, la doamna Jeni, la Obor. În schimb, avem guvern. Ăsta e, într-adevăr, sfârşitul lumii! În continuare se dau premii şi şpăgi, cu acoperire, de Crăciun. Românii se plâng că n-au de nici unele, că sunt amărâţi, dar se calcă în picioare prin hypermarketuri, de unde pornesc spre grotele lor, ca nişte primitivi, cu portbagajele maşinilor luate în leasing sau pe bani ciordiţi pline ochi. Hoţii…
Se apropie Crăciunul!
Nu, n-am murit! Încă! Doar mi-a pierit cheful de scris. A fost și puțină oboseală. Din toate câte puțin. Îmi revin eu. Acum scriu de la redacție. Mi-am făcut norma de știri pe ziua de azi, iar acum o zgudui! În dreapta mea, pe masă, se află o sticlă de vin. Un “Rapsod” de Ceptura. Am primit-o de la stăpânire! Gest frumos pe sărăcia asta. O s-o fac, la rândul meu, cadou, că așa e frumos. Apropo de cadouri. Grea misie, misia de Moș Crăciun!…
Despre prietenie
Parcă am mai atins acest subiect aici, pe blog. Azi vreau să abordez tema însă din alt unghi. Din unghiul omului care şi-o ia mereu în gură de la prieteni. Sau, mă rog, de la “prieteni”. Ştiu, nu voi lua o notă bună pentru ceea ce voi scrie în continuare, dar asta îmi trece prin cap în acest moment! Vremurile noi au redefinit prietenia. Cuvântul ăsta simplu, dar care e atât de plin de semnificaţii, de încărcătură emoţională, de de toate, nu se mai rezumă…
Noutăţi din Mexic. M-a lăsat butelia!
Inevitabilul s-a produs. În această dimineaţă… Am pus cafeaua la foc şi îmi făceam de lucru pe lângă aragaz. Urăsc să dau cafeaua pe aragaz. De când stau în Mexic, nu cred că mi s-a întâmplat de două ori. Bag de seamă că flacăra de la aragaz face fiţe. “Să ştii că până aici i-a fost”, gândesc eu cu voce tare. Şi, într-adevăr, butelia mea, marca ButanGaz, şi-a dat obştescul sfârşit… A dat colţul… S-a dus dracului… De fapt nu ea, ci conţinutul ei! Asta…