A trecut şi FOTE. Am zis că scriu, că ţin jurnal… Aiurea. Ce dracului să ţii, când seara, în camera de hotel, mult mai mare decât celula din Mexic (!), picam lat. A ieşit bine cu FOTE-le ăsta. Lumea la ziar mulţumită, eu mulţumit. Ce mai contează că, o obişnuinţă în deplasările lungi, am cheltuit de la mine aproape un “bulion”. Nu e mult, dar pe praful ăsta contează. Am avut o zi liberă şi iar am luat-o de coadă! Azi m-am trezit dis de…
E 9.00 dimineaţă şi nici măcar nu mi-am făcut bagajul. Fetele dorm. Ca doi îngeraşi. În aceeaşi poziţie! Gemenii ăştia sunt fabuloşi. Dau drumul la butelie şi pun de o cafea. Stau lângă aragaz, cu uşa de la compartimentul unde se află butelia deschis. Acum vreo trei zile am uitat butelia deschisă, iar seara, când am ajuns acasă, camera era plină de GPL! Noroc că am simţit de la uşă, imediat ce am intrat. Cafeaua e gata. O răcesc, să nu care cumva să-mi afecteze…
Am desfăcut ultima bere Stiegl adusă din Austria, de la schi. E o bere ieftină, la ei, dar care dă clasă oricărei beri româneşti. De ce dracu? Habar n-am. Nu mai simt oboseala, aşa că m-am decis să scriu. E prima zi liberă din ultimele două săptămâni şi a treia din ultima lună şi mai bine. Nu mă plâng! Nu mă scuz! Era doar o constatare. Mâine plec la Braşov. Adică azi, că e trecut bine de miezul nopţii. Conducerea ziarului mă trimite la FOTE.…
Stau de vorbă cu o veche prietenă pe sărăcia aia de Facebook! E bună şi reţeaua asta de socializare la ceva. Nu în cazul ăsta, însă, pentru că ştiu foarte bine persoana cu care vorbesc. Facebook-ul e doar o cale aleatorie prin care comunicăm. Am întrerupt abrupt discuţia, scuzându-mă că sunt obosit şi că mai am de scris câte ceva pe blog. Asta pentru că prietena mea îşi bea în fiecare dimineaţă cafeaua, citindu-mă! Ce onoare! Tocmai ce mă întreba: de ce nu dormi? I-am…
E joi seară. Ceasul să fie vreo 10 seara. Am sunat fetele şi le-am liniştit: “Tati, veţi vedea că Dumnezeu o să ne ajute şi vom ajunge la Moeciu. Facem noi rost de o maşină”.Nu m-au crezut… “Adişor, de ce nu îi ceri maşina Anişoarei?”, mă întreabă Cipic, în timp ce “face cărţile”. Suntem la Dragoş, că, vorba aia, dacă e joi, e grătar la Dragoş! Nu îi răspund lui Cipic şi mă rezum la un gest de lehamite. Telefonul mă anunţă că am un…