Când am intrat la Agronomie în 1987, tata, Dumnezeu să-l odihnească, îi spunea fratelui meu, Edi, deja student la ASE: “Auzi, mă, tu cu ASE-ul tău o să mori de foame! Ăsta micu’ ne scoate din foame pe toţi! Prinde un post la un CAP, nu contează unde, tu îi ţii contabilitatea, iar eu o să cresc porci. O să fie bine”! M-am simţit flatat! Erau ani grei. Frate-miu n-a murit de foame, ba dimpotrivă. Eu? Cine mai avea nevoie de agronomi în anii de…
A decolat în această dimineaţă de la Craiova spre Firenze un avion! La bord cică sunt fotbalişti. Aiurea, ăia sunt de faţadă! Cică au meci mâine în Cupa UEFA. Pardon, Europa League. Pe cine interesează? Se aude că mai sunt şi ceva foste glorii ale Unversităţii Craiova. Ce legătură au cu Pandurii, habar nu am. Nu mai contează. Şi fostele glorii sunt de faţadă. Avionul e plin de atârnători, din toate domeniile de activitate, oameni care pun botul la o excursie pe care o poţi…
E linişte în Mexic. Nu se aude nicio manea, nu mai latră niciun câine. Manelele nu ştiu de ce nu se mai aud. În schimb, ştiu de ce nu mai latră niciun câine. Ieri dimineaţă au trecut prin cartier hingherii. Aşa le zicea pe vremuri, acum habar n-am cum se numesc. Dacă ar fi fost după mine, aş fi preferat să ia oamenii şi să lase câinii. Pisica mea, căreia îi mai dau în când în când de mâncare aruncând-i resturi de la etaj, se…
Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, o discuţie cu mama, Dumnezeu s-o odihnească, avută în vara premergătoare plecării mele la şcoală, în clasa întâi. Aveam doar 6 ani. Era în vara anului 1973. Ca orice copil, mai minţeam. Nu e vorba însă de vreo formă incipientă de mitomanie. Era pur şi simplu ceva copilăresc. Se spune că cei care mint au o imaginaţie, aşa, aparte! În minte, în acelaşi timp, aveam proaspătă imaginea lui Pinochio. Încă mai credeam în Pinochio, în Moş Crăciun,…
S-a mai dus o zi de muncă. Una obişnuită. D’aia despre care nu nu ai vrea să-ţi aminteşti a doua zi, dar care se repetă la nesfârşit. Ca un vis urât, de nu-ţi dă pace. Merg la muncă aidoma vacilor, care bat zilnic islazul. Iar seara mă întoarc acasă, în Mexic, tot ca vacile. Mecanic. În vacanţele mele la ţară, la Pantazi, un sătuc de pe malul Teleajenului, unde s-a născut tata, venitul vacilor acasă, seara, era un spectacol. N-am văzut vreo vacă să rateze…
M-a lovit nostalgia! Aşa, brusc. În mare, cunosc motivul, dar nu vreau să recunosc! În seara asta mi-am cumpărat o sticlă de Sauvignon Blanc, de Ceptura. Ceptura e undeva în Prahova, pe lângă celebrul oraş Urlaţi! Nu e rău! Vinul! Şi acesta e un motiv de nostalgie! Zilele trecute, în primele 48 de ore de la debutul anotimpului ploios, am reuşit să-mi ud toate încălţările din dotare. Plus şosetele aferente. Aşa că m-am decis să-mi achiziţionez o pereche de cizme de cauciuc. M-am dus la…
Cum n-am lustră în celula din Mexic, ci becuri băgate direct în luminatoarele din tavan, n-am avut confirmarea imediată a cutremurului din această dimineaţă. Oricum am realizat faptul că a fost! Cu exact o secundă înainte de a se declanşa, m-am ridicat în cur, în pat. Premoniţie, instinct de conservare ori un al şaselea simţ? Era să zic al şaptelea! M-am uitat repede la fete, că-s la mine. Zânele însă dormeau fără probleme. Am să le povestesc atunci când se vor trezi. N-am mai închis…
Băieţii de la TVR m-au invitat diseară să comentez rezumatele zilei din UEFA Champions League! Mulţumesc, Mihnea!