Patru “mexicani”, vecini de-ai mei, stau îngrămădiţi într-un Matiz şi ascultă manele. Muzica dată la maximum face ca tablele maşinii să vibreze nebuneşte. S-a dus vremea când băieţii stăteau printre maşini cu sticlele de bere lângă ei, iar muzica inunda Mexicul până târziu în noapte, ca un tsunami. Stau la capătul holului şi trag dintr-o ţigară. Marcajele terenului de fotbal-tenis dintre blocuri pe care se consumă atâtea pasiuni vara încă e vizibil. Altădată, la ora asta, meciurile erau în toi. Abia am ajuns acasă. Am…