22 decembrie 1989

Primisem deja vacanta. Dupa incidentele de la Timisoara, autoritatile comuniste s-au temut ca nu cumva studentii din celelalte centre universitare sa se revolte si i-au trimis pe toti acasa. Pina la urma tot studentii au fost sufletul Revolutiei din decembrie 1989. Urmarisem evenimentele de la Timisoara pe US (ultra scurte), la “Europa libera”. Scala “VF”-ului meu se bulise in camin, intr-o seara (sa fi fost 18 sau 19 decembrie), cind Marinica (Ion Marian) colegul meu mi-a cerut radioul sa asculte si el ce spune “Europa libera”. Prindeam posturile bagind degetul in radio, unde cautam o sfoara, pe care o trageam intr-o parte sau in alta. Pe 22 dimineata, m-am decis sa plec la Bucuresti. Sa fac Revolutie! Mama, Dumnezeu sa o odihneasca, m-a blestemat, spunind ca sunt un nebun daca plec si a fost gata gata sa-mi rupa hainele in dorinta sa de a ma opri. M-am dus in centrul Ploiestiului, unde o mina de oameni deja scanda impotriva regimului. M-am dus si eu, iar dupa vreo ora am urcat pe un Aro dotat cu megafoane (de unde drakului aparuse) si am vorbit multimii, indemnindu-i pe cei care ne priveau de la distanta sa ni se alature, iar celorlalti sa reziste. Un intreg Ploiesti imi e martor! Dupa vreo doua ore, zvonul ca Ceausescu a fugit a fulgerat multimea. Am plecat la Bucuresti, la facultate. In inconstienta mea, am dormit citeva nopti pe la Agronomie. Ba in ghereta paznicului, ba prin nu stiu ce camin. Ziua faceam controale. De fapt executam ordinele “revolutionarilor”. Seara, frint de oboseala, ii vedeam pe colegii mei care mergeau sa descarce ajutoare la Romexpo cum faceau parada modei cu hainele luate cu sacii drept recompensa pentru munca. Suparat, am luat trei litrii de ulei comestibil expirat si am fugit acasa, la Ploiesti. Tin minte ca m-am oprit in mijlocul “revolutionarilor” din bloc si m-am imbatat ascultind CC  Catch. “Te-ai dus ca boul la Bucuresti. Poate mureai drakului p’acolo. Si pentru ce? Nici macar certificat de revolutionar nu ti-ai luat”, imi reprosau prietenii de acasa la ceva timp distanta. Si cita dreptate aveau…

One thought on “22 decembrie 1989

  1. Cand eram mai mic ,nu ca acum as fi mai mare , tata m-a invatat sa spun ca trupa mea favorita era CC Catch. Recunosteam orice melodie de-a lor!Cred ca erai cuprins de nebunia varstei de ai plecat la Bucuresti.Ce frumos era atunci ,nu-i asa Adi ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *