“Îmi daţi ţuică, îmi daţi vin, nimeni nu ştie că port în mine venin. Daţi-mi o bucată de pâine, un strop de apă şi femeie ce-am iubit odată”. E refrenul ce răsună în aceste clipe în Mexic. Vecinii de la “doi” şi-au pus din nou la treabă Matizul! Am impresia că şi-au luat maşina asta doar ca să asculte muzică. În rest, “micul gigant” stă, mereu curat însă, în parcarea din dreapta blocului.
E cald, iar în Mexic lumea a ieşit în stradă. Nu să demonstreze, ci să se bucure de viaţă. Muizica de nuntă răsună până hăt departe. Noi, locuitorii Mexicului suntem obişnuiţi. Am pus şi eu la bătrânul calculator nişte muzică grecească şi încerc să le fac concurenţă. N-am însă nicio şansă de reuşită.
Fetele au dormit azi noapte în Mexic. Dimineaţă, în timp ce se jucau, le-am făcut câte un ou de gâscă, ouă primite de la mama lui Dan Iordache, de la Poieni, zilele trecute. Le prăjesc pe rând, atât sunt de mari! Îmi fac şi eu unul. Doamne, cât e de bun! Mănânc, şi brusc îmi aduc aminte de copilărie, de bunica de la Boldeşti, mama mamei. Nicăieri n-am mâncat ouă ochiuri şi cartofi prăjiţi ca acolo, la mamaia mea. O chema Varvara şi era din Hodac, din Mureş. S-a refugiat în Regat după Dictatul de la Viena.
Mă pregătesc să plec la Eurosport. De la ora 16.30 am, alături de colegul Ioan Viorel, Freiburg – Schalke. Prietenul Christian Clemens, cel care mă ajută să pregătesc meciurile din 1.Bundesliga, a refuzat iniţial să-mi spună vreo vorbă despre acest meci. Pentru el, locuitor al împrejurimilor Dortmundului şi mare fan al Borussiei, a pomeni doar despre Schalke e o blasfemie! Nici măcar nu pronunţă “Şalke”! Zice “Şaize”! Adică “rahat” sau, mai pe româneşte “căcat”!
“Despre echipa asta nu trebuie să vorbeşti. Hai, de Freiburg îţi zic, dar despre Şaize, nu”, se lasă el înduplecat. Îmi zice şi despre Schalke până la urmă şi încheie prin a le ura celor de la Gelsenkirchen să o fure de la trei în sus!
Christian, prietenul meu, m-a dus acum câţiva ani, în mai multe rânduri, la derby-urile dintre Borussia şi Schalke. Ce meciuri! Ce atmosferă! Şi, în ciuda rivalităţii, civilizaţia e la ea acasă. Am văzut cupluri mixte, adică el cu tricoul Borussiei, iar ea în cel al lui Schalke. Sau invers. Şi nimeni nu le zicea nimic. Ţin minte că într-un singur loc nu aveai acces în tricoul celor de la Schalke: în berăria de lângă stadion, acolo unde totul era în negru şi mai ales galben.
“Vezi că meciul de mâine e şi mai tare”, mă avertizează Christian. Mâine, de la aceeaşi oră, 16.30, am meci de 2.Bundesliga: Erzgebirge Aue – SC Paderborn!
Muzica de nuntă pătrunde în continuare în celula mea din Mexic prin fereastra larga deschisă. E frumos afară. Azi am băgat şi aspiratorul, spre disperarea lui Tommy, care s-a ascuns doar el ştie unde şi a mai apărut doar după încheierea ostilităţilor!
foto: www1.sportschau.de
Ai uitat prieteni din galati?ai trecut pe aici si ai uitat ca mai sunt si alti băieti prin galati,asa vad